Prima dată au fost o sută pentru că, nu-i aşa, se apropie 1 Martie şi hai să luăm şi noi ceva acolo, că na, sunt femei şi sunt multe şi femeile aşteaptă şi acum nu o să murim dintr-o sută! Fix a doua zi, încă 50. Păi normal, doar trebuie să facem performanţă şi performanţa costă şi să ştiţi că merg toţi copiii la aceste concursuri şi în fine, faceţi cum credeţi, dar să nu ziceţi că nu v-am spus. Nu zic şi trec mai departe. Nu trec bine trei zile şi hop, vine o culegere. Nu am cerut-o, nu am vrut-o. Mi s-a spus că există -- asta da --, însă nu m-am arătat interesată. Păi da, dar acum că e la copil în ghiozdan şi că o să facem din ea şi acasă şi în clasă şi-ntr-a I-a şi-ntr-a II-a, dă şi tu acolo 17 lei şi asta e, nu o să mori din asta. Din asta nu, dar iată că au mai apărut 5 lei pentru un spectacol de teatru unde mergetoatăclasamama şi apoi 18 lei pentru nişte bazaconii de lut pe care trebuie să le picteze în clasă că acuarelele şi blocul ăla de-l luai astă toamnă nu sunt bune, păi nu, că la alea nu a luat nimeni niciun comision cum a luat probabil la bucata de ipsos pentru care am dat azi alţi 10 lei ca să o deseneze copiii şi să ne-o dea cadou de 8 Martie.
Asta îmi aduce aminte de bărbatu-miu care în vremea tinereţii sale nebune, s-a dus la maică-sa de ziua ei şi i-a spus:
- Ştii ce ţi-am luat de ziua ta?
Soacră-mea, cu ochii plini de emoţie, aşteaptă fericită cadoul.
- O sută de lei din portofel!
Să ştiţi că a fost o glumă, nu săriţi să mă apăraţi de insensibilul meu soţ. Până la urmă a primit şi soacra cadou, dar banii ăia tot i-a luat că voia să scoată fata (adică pe mine) la un suc.
Revenind acum în actualitate. Deci avem 100 plus 50 plus 17 plus 5 plus 18 şi plus 10. Fix 200. Mulţi, foarte mulţi bani. Nu vă gândiţi la voi, nu comparaţi cu cât dădeaţi pe lună la grădiniţă, căci aia nu e obligatorie, gândiţi-vă însă la toţi cei care au doi-trei copii, gândiţi-vă la cei şomeri, la cei bolnavi, la cei necăjiţi. Cei care lucrează pe un salariu de doi lei, cei care stau cu chirie, cei care n-au de unde. V-aţi gândit vreodată ce se întâmplă cu ei şi cu copiii lor? V-aţi gândit cum se simt copiii aceia ai căror părinţi nu au efectiv bani de dat la şcoală, nu au cum să-şi rupă de la gură o bucată de pâine pentru o figurină de ipsos sau un bilet la teatru? Dacă noi, ceilalţi, am reuşi să spunem NU de fiecare dată când şcoala ne-ar băga pe gât fel de fel de lucruri inutile, fel de fel de prostii urâte şi de prost gust, dacă am refuza să fim buzunăriţi şi prostiţi în faţă, dacă am vedea că adevărata problemă nu stă în suma pretinsă ci în felul în care eşti folosit, abia atunci poate că am face efectiv ceva pentru viitorul copiilor noştri.
Până atunci, cei care n-au sunt evaluaţi încă de la înscriere, sunt ăia care nu au pile, care nu duc flori, care vin să vadă şcoala fără vreo punguţă cadou în geantă, cei care aparţin de obicei de şcoală şi nu au nevoie de vreo intrare. Sunt cei care au tot dreptul să fie în şcoală şi care sfârşesc de cele mai multe ori în ultima clasă de pe listă. Sunt cei care atunci când iau nota maximă la un concurs sunt uitaţi şi premiul lor dispare. Nu exagerez, fiica prietenei mele a rămas fără premiul de la Smart. Şi când a făcut plângere, a primit un răspuns obraznic şi în doi peri. Sigur că acum o să se ia cu ei de gât, dar asta pentru că de fapt ea îşi permite şi ştie legile. Dar altul mai slab, care nu ştie că legea e de partea lui, el ce va face? Cum va putea el să lupte pentru copilul lui nedreptăţit? Copilul lui care se va uita cu jind la ceilalţi care merg şi fac şi dreg şi se înscriu doar pentru că noi o permitem şi o încurajăm, prostiţi în faţă că facem cei mai bine pentru viitorul copilului. Să fim serioşi!
Cât despre bani, recunosc că nu am avut puterea să-i spun Anei că nu-i dau pentru teatru sau pentru rigipsul ăla de 8 Martie. Dar am hotărât să-mi scot investiţia din fondul şcolii. Ăla de nu e obligatoriu, dar care până la urmă e. Adică, dacă şcoala umblă cu faze d-astea de doi lei că ori te bagi în horă, ori ai un copil trist, care te întreabă că tu de ce nu ai un job unde să câştigi mai bine, atunci dau şi eu la gioale şi spun pas la fondul şcolii, clasei şi alte d-astea. Măcar aici îmi permit: doar n-o să vadă copilul fondul şcolii la alţi copii şi o să vrea şi el!
miercuri, 20 februarie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
20 comentarii:
Mi se face rau. Abia astept. Eu voi fi aia care va zice NU. Copilul meu NU va merge la nici un concurs, eu voi da flori si cadouri cui si daca vreau eu. Deja am inceput cu talent...revista care mi se baga pe gat in septembrie a disparut dupa ce am pus intrebari cu talc. Nu nene...vrea teatru, o duc eu la teatru, in aceeasi zi si cu clasa daca vrea, dar o duc pe banii mei pentru ca vreau eu. Pentru ca eu intermedieri din astea am vazut cat cuprinde. E hotie pe fata! De cate ori va cere cineva bani ii voi informa ca in Romania invatamantul primar e OBLIGATORIU, eu as dori sa ii fac homeschooling dar nu mi se da voie, asadar...sa se descurce! Ii iau manuale, caiete si creioane! Si in rest o sa am eu grija sa se distreze cum doreste ea si cu cine doreste ea dar nu prin intermediul scolii care ma fura. Concurs de mate fac in sufragierie! :))) Scuze dar ma enerveaza RAU subiectul asta. Cum mah 200 de lei? OF!
Nu vrei să știi cât de bățoasă mă țin cu cei 50 de lei fondul școlii, pe care refuz să-i dau de fiecare dată când ni se aduce aminte la ședință că "n-au dat toți copiii", deși e opțional, ba ni s-au cerut și "motivele pentru care nu suntem de acord să dăm".
Nu pentru că sunt o sumă colosală, ci din principiu.
Eu recunosc ca nu am avut puterea sa spun Nu la toate. Dar, am ajuns sa-i explic fiica-mii cum sta treaba cu evaziunea fiscala si de ce nu e corect sa cumperi lucruri fara chitanta. Iar astia vor sa introduca educatia civica materie obligatorie din clasa a II. Imi vine sa rad in hohote: ce naiba vor sa-i invete?!
Vai de mine, îmi sare âandară deși stau departe și nici nu am copii încă! Și eu tot la evaziunea fiscală m-am gândit, prima oară. Și totuși oare cum s-ar putea stârpi din rădăcină modul acesta de a stoarce de bani părinții? Se vorbește de nu știu când despre asta și ce?(eu aveam un diriginte care intra în clasă cu nu știu de publicații i se dădea să vândă și ne spunea literlamente, să nu luați, dacă nu vă trebuie!)
Starpirea, Monica, se face prin REFUZ. Refuzi sa dai si sa sustii un sistem de HOTI care sunt bine infipti in scoli de la "fond" pana la "culegeri" si "concursuri"...toate astea sunt o forma de CORUPTIE in sistemul de invatamant. Nimic altceva. Spui nu si nu are ce sa iti faca. Macar sa fie fi-mea desteapta si sa invete carte si sa aibe numai nota 5 din cauza asta. Ma indoiesc ca n-o vor trece clasa pentru asta. Din proprie experienta vorbesc...mama mea a refuzat d-astea si n-am patit nimic niciodata. Si gata. Ce vreau sa o invat? Ca banii cresc in pom? Daca o duceam la particulara, plateam taxele contra serviciului...asa, la stat...sa am pardon. Platesc multe taxe in tara asta contra invatamant obligatoriu GRATUIT.
Ai dreptate, Alexandra. Eu, din fericire, nu am dat bani la fondul clasei, că nu ni se cerea, naiba ltie ce era la Tg Mureș. Vreau să știu cine dă de ce continuă să dea! Dar pot bănui de ce, pentru că uneori și în Italia e la fel (am dedus din niște caricaturi): dacă fiul/fiica ia o notă mică primul lucru la care se gândește părintele e să-i vorbească profesorului. Nu ca să afle unde a greșit și cum se poate corecta, desigur. Of și iar of.
Exagerati, barfitoarelor!
Ioana, sa-ti fac eu un rezumat al manualului de educatie civica - cls a III-a? :))
Eu mai carcotesc uneori pe la sedinte, cand mi se pare ca se exagereaza. Nu inteleg nebunia asta cu "sa dam cat si cand ni se cere"...
Draga Anonim, daca tot ti-ai pierdut timpul sa comentezi, poate iti poti pierde timpul si sa argumentezi.
eu una am reusit performanta ca in 8 ani de invatamant ai copilului (4 de gradi si 4 de scoala) plus cei 5 ai lu` fra-su, sa nu dau niciun leu
nici de 1-8-whatever martie, craciun & co, nici de culegeri, concursuri sau diverse fonduri
baietii n-au avut de suferit
eu mi-am pus in cap diverse mamicute, dar m-a durut la basca
ideea e ca se poate si cu NU, se poate si fara, si fara flori, si fara atentii.....daca vrei cu adevarat si daca iti doresti sa transmiti asa ceva copilului
oana
Draga Oana, jos palaria pentru tine! Eu recunosc ca mai am scapari. O sa mai lucrez la asta:))
Fondul scolii anul acesta (la scoala fiica-mii) inseamna 50 RON/elev, bani dati pentru a cumpara in fiecare clasa acte un video proiector. Ideea a fost dezbatuta in Comitetul de Parinti pe scoala, apoi in fiecare clasa, si toata lumea a fost de acord ca orele de curs ar fi mult mai interactice si mai interesante daca ar avea videoproiectorul lor, cumparat de elevii care invata si dimineata, si dupa-amiaza in clasa respectiva. Fondul clasei, l-am hotarat tot la 50 RON/copil pe intregul an (si suplimentam la nevoie), bani din care se cumpara markere pt tabla si burete special de sters tabla, spirt pt dezinfectat bancile, carpe de praf, o solutie de dezinfectat podelele si alta pt wc-uri, coli albe format A4 pentru fise de lucru la diverse materii. Adica lucruri de care elevii au nevoie neaparat la scoala. Si pentru care nu exista alte fonduri. Avem 2 cazuri sociale in clasa, copii pentru care punem toti bani sa acoperim sumele pt fondul clasei, culegerile din care chiar se lucreaza, excursiile la care ne dorim sa participe toti, ca sa se sudeze mai bine in echipa/colectiv. Si nu mi se pare corect ca cei care pot participa cu niste sume oarecum modice (e vorba de bani pt intregul an scolar) sa refuze sa o faca, desi si copiii lor scriu la tabla, au banca curata si dezinfectata, primesc fise de lucru, etc. Fiica mea e clasa a Va.
Giliola
Giliola, problema pe care nu o stiu multi parinti este ca exista un buget alocat scolilor de la Inspectorat exact pentru produse de curatenie, coli de hartie, dezinfectant, burete si alte chestii. Pot sa inteleg ca acest fond este insuficient si atunci sunt de acord sa contribui si eu. Pot sa inteleg si ca fondul clasei serveste bunei desfasurari a programului si deci, pot contribui si la acesta. Ei, dar acum vine problema mea: cui serveste comertul asta din scoli? Carti, reviste, bilete la teatru, figurine de doi lei care practic ne sunt bagate pe gat? Eu am gasit chestiile astea varate in ghiozdanul fiica-mii. Pe mine astea ma innebunesc. Spui ca voi strangeti bani sa-i ajutati si pe cei doi copilasi mai amarati sa mearga in excursie? Pai la noi excursia ma costa 279 lei. Mie mi se pare mult si pentru mine! Daca m-ar pune sa platesc doar cele doua fonduri si gata, as putea intelege. Dar lista e mult mai lunga si cuprinde multe prostii si chestii inutile vandute fara chitanta, la negru si cu comision probabil dat cuiva din scoala.
La comertul asta si eu am spus pas de cate ori am putut(cand nu ma presa Carolina ca vrea neaparat o revista sau un calendar de buzunar cu fotografia ei, sa il dea cadou binicii). Insa diferenta la noi a fost ca invatatoarea nu ne-a presat niciodata, doar ne-a spus de ele si a fost alegerea noastra sa le luam au ba. Copilului i-am spus mereu ca eu nu umplu casa cu obiecte inutile si nici nu dau banii pe tot soiul de prostii. I-am spus sa-si cumpere din banii ei din pusculita daca vrea ceva si, desigur, n-a mai vrut :) In clasa a Va deja se schimba povestea in afara de caiete auxiliare la absolut toate materiile si de cate 4 culegeri la romana si matematica (dar din care lucreaza zilnic), nu ne-a mai "oferit" nimeni nimic. Se mizeaza pe faptul ca la copiii mai mici sunt mai cheltuitori si mai ingaduitori parintii. Cu cat cresc copiii, cu atat isi pierd parintii interesul. Eu militam pentru fondurile clasei/scolii cu destinatii precise, transparente, convenite de comun acord. Si mai militez pentru iesirile cu colegii, oriunde, inclusiv la teatru, in parc, in excursii, la circ, la film, etc. Pentru ca ii apropie pe copii, ii ajuta sa se imprieteneasca, sa se cunoasca mai bine. Unele astfel de iesiri costa, altele nu, dar sunt absolut necesare. Pretul de 279 RON/copil pentru o excursie de 2 zile e cam maricel, depinde cine o organizeaza si ce contine acest pret. Dar tot e maricel. Sigur e si un comision inclus aici...
Asta ma supara si pe mine, faptul ca lucrurile nu sunt transparente, iar scoala face presiuni si din pacate, si anumite discriminari. Si ma mai supara ca daca eu zic NU la sedinta cu parintii, a doua zi fac tot cum stiu ei, dar de data asta cu presiune direct pe copil. Tie ti se pare normal? De exemplu la sedinta cu parintii ni s-a spus ca daca vrem, putem sa cumparam o culegere. Si cum nimeni nu a vrut, a doua zi culegerea cu pricina era in ghiozdanul fetei cu rugamintea sa o platim. Daca era deja decisa treaba, de ce nu ni s-a spus in fata? Iar cu excursia e ciudat: m-am uitat pe Net si se vor caza la un amarat de hotel comunist de doua stele criticat de toata lumea pe booking, mai ales pentru mancare. Iar copiii vor manca acolo. Parca nici n-as mai las-o, dar ea isi doreste foarte mult. Invatatoarea stie,i-am spus si ei ca au fost probleme, dar a zis ca sunt eu prea panicoasa.
Mda, anormal pretul, in acest caz...si copilul vrea, indiferent de conditii, pentru ca isi doreste sa fie cu colegii...Greu...O excursie cu cazare la 2 stele eu nici nu concep, insa pretul corect ar fi undeva sub 200 RON (depinde si de distanta parcursa cu autocarul, de nr de participanti, de obiectivele vizitate-presupun ca pretul biletelor de intrare la obiective este inclus). Si depinde de cati bani are invatatoarea nevoie (fara gluma, sunt multe cadre didactice care spun: fac si eu o excursie/tabara, ca am nevoie de bani). Desigur, nu sunt toate asa, nici pe departe. Dar sunt.
Aoleo, eu nici nu m-am dus asa de departe cu gandul! Chiar nu stiu ce sa fac. Stiu doar ca invatatoarea are experienta in a organiza tabere si excursii si parintii spun ca a fost ok. Pot doar sa sper ca va fi bine! Nici nu indraznesc sa mai spun ca pleaca doar doua invatatoare cu 40 de copii, ca deja cred ca o sa zici ca-s nebuna sa las fata cu ea!
Ba aici te contrazic: doua invatatoare la 40 de copii este ok, ele au multa experienta cu copiii, stau cu ei zilnic mniste ore, cand sunt in clasele mici au grija de ei sa mearga la toaleta, sa se incheie la haina si sa isi manance pachetelul. Sunt perfect capabile sa ii supravegheze, mult mai calificate decat alti oamei. Un parinte daca merge intr-o excursie nu face decat sa incurce: copilul lui nu mai participa cum trebuie la activitati, nu asculta de nimeni, nu intelege mare lucru din excursie si in cele din urma este marginalizat de ceilalti copii. Sunt sigura ca va fi bine cu organizarea excursiei, pana si cu masa (nu risca totusi inutil, semneaza pt ca raspunde de copii), insa constat doar ca pretul e anormal de mare. Ai incredere, va fi bine!
Oau, m-am mai linistit. Iar cu banii, asta e, macar sa fie bine in rest. Merci mult!
Trimiteți un comentariu