Aseară ne-am despărţit de Hermann. L-am lăsat să doarmă fericit, între mama şi tata şi apoi ne-am culcat şi noi, răsuflând uşuraţi că totul s-a terminat cu bine. Ce vă pot spune despre el? Că are 8 ani şi trei luni, că suferă din pricina surorii lui mai mici care pare să monopolizeze atenţia părinţilor, că ai lui îl muştruluiesc mai tot timpul, că nu-i place şcoala şi mai ales, că are o imaginaţie extrem de bogată şi o mintea plină de aventuri şi de scenarii care de care mai grozave cum numai un copil poate să născocească. Dacă descrierea de mai sus se potriveşte cu copilul vostru şi dacă copilul vostru are cam nouă, zece ani şi dacă mai e şi băiat, atunci Lungul drum către Santa Cruz scrisă de Michael Ende e pentru voi.

Povestea e foarte simplă: într-o dimineaţă ploioasă de luni, Hermann pleacă ca de obicei spre şcoală. Şi ca de obicei, simplul gând de a-şi irosi tinereţea, chinuindu-se zi de zi cu învăţătura, îl face să caute cu disperare o portiţă de scăpare. Noroc că are doar 8 ani şi că la vârsta lui nu e nevoie de prea mult efort pentru a zămisli poveşti în care el să devină eroul principal.

Din acel moment, orice vede sau aude pe stradă devine prilej de aventură şi mai ales un pretext pentru a explica iminenta întârziere la ore: o maşină de pompieri îl duce cu gândul la un incendiu la şcoală în care el ar deveni salvatorul tuturor, un amărât de circar întâlnit pe stradă îl face să se gândească la o carieră de prezicător ce, nu-i aşa, nu s-ar mai potrivi cu şcoala,  o bătrânică întoarsă de la piaţă îl duce cu gândul la o contesă deghizată care l-ar răsplăti pentru ajutorul lui.

Până la urmă, Hermann este atât de pătruns de propriile idei încât ajunge să-şi imagineze un întreg scenariu cu gangsteri care îl fugăresc şi care îi vor răul. Convins că nişte bieţi trecători inofensivi fac parte dintr-o bandă de răufăcători ce vrea să-l prindă, eroul nostru ajunge să o ia la fugă şi se trezeşte pierdut în oraş, ajungând în final într-o clădire părăsită. Acolo îl va întâlni pe Einstein. Nu, nu este vorba de filozoful adevărat, ci doar de un biet beţiv cu nume sonor care, cu mult cinism,  îl păcăleşte pe băiat şi-i fură toţi banii.

Speriat, înşelat, singur şi murat de ploaie, Hermann ajunge într-un final la şcoală. Prea târziu. Orele tocmai se terminaseră. Aşa că iată-l nevoit să se întoarcă acasă, acolo unde e convins că-l vor aştepta doar ţipetele şi certurile părinţilor. Doar că, surpriză! De cum îl vede, mama îl ia cu binişorul şi fără să întreb nimic, îl bagă în pat, îi face un ceai şi apoi îl cheamă pe tată să stea cu el. Nici acesta nu pare să aibă chef de ceartă. Ci preferă să-i spună o poveste: Lungul drum către Santa Cruz. O poveste despre călătoria extraordinară a unui erou curajos ce trebuia să ducă un mesaj secret. O călătorie cam ca cea a lui Hermann. O călătorie pe care fiecare dintre noi a făcut-o cel puţin o dată în viaţă. Cu adevărat sau doar în imaginaţie. O călătorie de care copiii noştri au deseori nevoie. Cum au nevoie şi de noi să le fim alături, să-i  înţelegem şi să-i iubim. Şi mai ales să nu uităm să le-o spunem şi să le-o arătăm, căci altfel vor dori să plece cât mai des spre Santa Cruz.

Această recenzie se înscrie în campania vAlluntar, iniţiată de editura ALL în colaborare cu ROMSILVA cu scopul de a planta cât mai mulţi copaci în România. La 15 comentarii de-ale voastre, un nou pomişor va apărea în ţara noastră.