luni, 11 martie 2013

Comentezi?! Foarte bine! - partea II-a

Aseară ne-am despărţit de Hermann. L-am lăsat să doarmă fericit, între mama şi tata şi apoi ne-am culcat şi noi, răsuflând uşuraţi că totul s-a terminat cu bine. Ce vă pot spune despre el? Că are 8 ani şi trei luni, că suferă din pricina surorii lui mai mici care pare să monopolizeze atenţia părinţilor, că ai lui îl muştruluiesc mai tot timpul, că nu-i place şcoala şi mai ales, că are o imaginaţie extrem de bogată şi o mintea plină de aventuri şi de scenarii care de care mai grozave cum numai un copil poate să născocească. Dacă descrierea de mai sus se potriveşte cu copilul vostru şi dacă copilul vostru are cam nouă, zece ani şi dacă mai e şi băiat, atunci Lungul drum către Santa Cruz scrisă de Michael Ende e pentru voi.

Povestea e foarte simplă: într-o dimineaţă ploioasă de luni, Hermann pleacă ca de obicei spre şcoală. Şi ca de obicei, simplul gând de a-şi irosi tinereţea, chinuindu-se zi de zi cu învăţătura, îl face să caute cu disperare o portiţă de scăpare. Noroc că are doar 8 ani şi că la vârsta lui nu e nevoie de prea mult efort pentru a zămisli poveşti în care el să devină eroul principal.

Din acel moment, orice vede sau aude pe stradă devine prilej de aventură şi mai ales un pretext pentru a explica iminenta întârziere la ore: o maşină de pompieri îl duce cu gândul la un incendiu la şcoală în care el ar deveni salvatorul tuturor, un amărât de circar întâlnit pe stradă îl face să se gândească la o carieră de prezicător ce, nu-i aşa, nu s-ar mai potrivi cu şcoala,  o bătrânică întoarsă de la piaţă îl duce cu gândul la o contesă deghizată care l-ar răsplăti pentru ajutorul lui.

Până la urmă, Hermann este atât de pătruns de propriile idei încât ajunge să-şi imagineze un întreg scenariu cu gangsteri care îl fugăresc şi care îi vor răul. Convins că nişte bieţi trecători inofensivi fac parte dintr-o bandă de răufăcători ce vrea să-l prindă, eroul nostru ajunge să o ia la fugă şi se trezeşte pierdut în oraş, ajungând în final într-o clădire părăsită. Acolo îl va întâlni pe Einstein. Nu, nu este vorba de filozoful adevărat, ci doar de un biet beţiv cu nume sonor care, cu mult cinism,  îl păcăleşte pe băiat şi-i fură toţi banii.

Speriat, înşelat, singur şi murat de ploaie, Hermann ajunge într-un final la şcoală. Prea târziu. Orele tocmai se terminaseră. Aşa că iată-l nevoit să se întoarcă acasă, acolo unde e convins că-l vor aştepta doar ţipetele şi certurile părinţilor. Doar că, surpriză! De cum îl vede, mama îl ia cu binişorul şi fără să întreb nimic, îl bagă în pat, îi face un ceai şi apoi îl cheamă pe tată să stea cu el. Nici acesta nu pare să aibă chef de ceartă. Ci preferă să-i spună o poveste: Lungul drum către Santa Cruz. O poveste despre călătoria extraordinară a unui erou curajos ce trebuia să ducă un mesaj secret. O călătorie cam ca cea a lui Hermann. O călătorie pe care fiecare dintre noi a făcut-o cel puţin o dată în viaţă. Cu adevărat sau doar în imaginaţie. O călătorie de care copiii noştri au deseori nevoie. Cum au nevoie şi de noi să le fim alături, să-i  înţelegem şi să-i iubim. Şi mai ales să nu uităm să le-o spunem şi să le-o arătăm, căci altfel vor dori să plece cât mai des spre Santa Cruz.

Această recenzie se înscrie în campania vAlluntar, iniţiată de editura ALL în colaborare cu ROMSILVA cu scopul de a planta cât mai mulţi copaci în România. La 15 comentarii de-ale voastre, un nou pomişor va apărea în ţara noastră.


25 comentarii:

Anca spunea...

Frumoasa povestea. M-ai convins sa o citesc si eu chiar daca a trecut foaaarte mult timp de cand aveam 8 ani si visam si eu ca Hermann aventuri al fiecare pas

Ioana spunea...

Sa stii ca mie mi-a placut mai mult ca Anei:))

mara spunea...

wanted! michael ende m-a cucerit cu poveste fara sfarsit si momo. deci clar. de cumparat pentru ziua lui mache. pus pe lista.

Alexandra Albu spunea...

Da, da, Momo si Poveste fara Sfarsit m-au topit acum muuuuulti ani. Ahhh ce frumos!

Ioana spunea...

Mara, sa stii ca chiar m-am gandit la voi cand i-am citit Anei cartea. Nu stiu de ce, dar cred ca e genul de poveste pentru Max.

Ioana spunea...

Alexandra, pentru noi astea cu fete, cartea e mai ciudata. Ana era destul de interzisa de cate traznai ii dadeau prin cap personajului. Sau poate o fi ea genul prudent?!

Lavinia spunea...

ce frumos ! :) trebuie sa-mi dai si mie sa citesc :)

Unknown spunea...

Cu siguranta o voi citii pustiului meu cand se va face mare :D

Elena Sbarcea spunea...

citim, citim :)

Ioana spunea...

Multumesc tuturor pentru comentarii. E o carte foarte frumoasa, merita citita!

Anki spunea...

Pe mine m-a cucerit felul in care ai povestit tu si m-a convins sa caut cartea. Multumesc :)

Ioana spunea...

Cu drag, Anki. Cartea merita laude si e plina de duiosie.

Ioana spunea...

Lavinia, cand vrei pot sa ti-o imprumut:)

Orin spunea...

Mulțumesc pentru recomandare! Din nou! Trebuie să recunosc că am văzut doar ecranizarea Poveștii fără sfîrșit iar anul trecut, la FITS, am văzut Momo pusă minunat în scenă de niște adolescenți. Așa că, voi căuta cartea pentru picii mei!

Ioana spunea...

Cu placere! Din nou:)

Lavinia spunea...

Clar ! in vacanta sa ma relaxez :p multumesc frumos !

Mihaela spunea...

Sa citim si pentru un copac sa contribuim!

Ioana spunea...

Esti poeta ca mine:)

Andrei spunea...

Ne place !!! Desi asemanarile involutare pe care le-am facut cu Hermann s-au oprit la un moment dat... (chiar ma gîndeam ca - à propos de ce am mai discutat - în State, parintii nu l-ar fi lasat în pat ci, probabil, nu s-ar fi oprit cu saracul copil decît în fata psihologului... Noroc ca nu sîntem acolo...) Deci, ne place !!!

ioana spunea...

Nu numai ca nu suntem in State, dar e scrisa pe vremea cand in Germania era marca si nu euro, asa ca suntem in siguranta:)

Alexandru spunea...

N-avem opt ani, dar vom avea la un moment dat :) Foarte frumoasa povestea. La cat mai multi pomi!

Ioana spunea...

Ti-o imprumut cand cresteti mai mari:)

yusuf spunea...

wow frumos trebuie saocaut şi eu pentru yusuf. multumim!

Ioana spunea...

Aaah, acum am aflat si eu care e faza cu Yusuf! Deci nu pe tine te cheama asa:))

ioana spunea...

Lavinia, si inainte de vacanta! Se citeste repede si are poze:))

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes