vineri, 31 mai 2013

La Plafar cu lume bună

Fusei la Plafar. Nu de capul meu, ci la un eveniment. Unul cu mame bloggeriţe şi niscaiva vedete autohtone care s-au reunit pentru... aici am o dilemă. Nu ştiu de fapt pentru ce, dar ideea este că am asistat la prepararea live a unui mic dejun sănătos. Paşii de urmat sunt relativ simpli. Se intră la Plafar, se umple un coşuleţ (chiar, oare au coşuleţe, că eu n-am prea reuşit să văd de mulţimea de camere şi aparate foto) cu fel de fel de punguţe cu seminţe şi boabe sănătoase şi se convinge copilul să le halească dimineaţa cu iaurt, lapte (cică de soia sau de migdale ar fi mai bun, dar nu ştiu de ce). Ce n-am înţeles şi aş fi vrut să aflu este cum convingi copilul să mănânce bolul cu pricina şi cum reuşeşti tu să umpli de fiecare dată coşuleţul care nu e foarte ieftin. Deşi una dintre vedete a spus că este. Minte!


Acum, pe lângă cârcoteala de rigoare, am fost surprinsă să aflu că Plafarul ăsta chiar e bine aprovizionat. Adică, dacă te-ai hotărât să o dai pe goji, quinoa, biscuiţi bio cu dulceaţă, alune caju, merişor, stafide, seminţe de in, pin, fulgi de secară, ceaiuri de toate felurile, siropuri de arţar, lapte care mai de care şi alte de-astea sănătoase, poţi liniştit să-ţi faci cumpărăturile aici. Ca preţuri, cred că este relativ ok faţă de magazinele cu hrană bio şi poate mai scump decât la piaţă. Ca atmosferă e plăcut: spaţiu mare, rafturi multe, ai şi cataloage (nu ştiu dacă sunt pe bani, dar ai ce citi în ele) şi creme şi detergent de vase fără parabeni şi şampoane sigure care nu-ţi strică nimic şi clar pleci cu sentimentul că ai făcut ceva bun pentru omenire, familie şi mediu.

Rămâne problema principală: ce faci dacă efortul tău e răsplătit cu o strâmbătură din nas a la fie-mea care, în faţa porţiei de sănătate din castron, s-a mulţumit să ceară un pahar cu lapte gol. La problema asta se pare că trebuie să lucrez de una singură. Oricum, din punctul de vedere al doamnei doctor prezente la eveniment (serios, nu insistaţi, chiar nu contează cum o cheamă), eu nu intru clar în categoria de mame ce merită a fi felicitate pentru cum şi-au crescut copilul. Şi asta fiindcă spre deosebire de puştiul blond venit cu mama, a mea nu s-ar fi repezit niciodată în bolul cu goji. Poate, cel mult, ar fi luat de pe raft biscuiţii bio cu dulceaţă, dar sincer, mi s-au părut cam scumpi. Şi puţini. Adică doar şase la pacheţel. Aşa că eu mi-aş fi asumat un huo şi aş fi pus-o să-i pună înapoi de unde i-a luat.


Altfel, a fost amuzant. M-am hăhăit, m-am conversat şi am descoperit că îmi plac la nebunie curmalele bio. Mamăă, ce bune sunt! Chiar nu au nicio legătură cu alea de le vezi în Cora. Astea sunt mari cât nişte prune. Aşadar, le trec pe listă. Şi mai pun şi nişte alune caju, o punguţă cu stafide negre şi nişte seminţe de in ce am aflat de la o mamă-bloggeriţă (îmi place prea mult titulatura ca să nu o folosesc excesiv) că au mult fier. Şi dacă le amestec cu nişte fulgi de secară, cred că scot de un mic dejun sănătos. Măcar din când în când. Măcar de l-ar mânca. Şi hai, treacă de la mine, poate îi iau şi-un pacheţel de biscuiţi.

6 comentarii:

Laura spunea...

Sunt de acord cu tine. Eu i-am cumparat Elizei niste musli din alea bio, cu fructe uscate etc etc, si a strambat din nas. De atunci halesc eu la ele, mestecandu-le ca pe nutret si visand la interzisele Nestle fitness. A acceptat, in schimb, cu usurinta fulgii de porumb fara zahar. Goji - bleah (am aceeasi parere), merisoare in schimb mananca cu duiumul, in special in combinatie cu iaurt in care mai pun si seminte de dovleac crude.

Lavinia spunea...

la mine absolut nicio sansa ! asta este ! felcitari celor care reusesc :D

Ioana spunea...

Da,da, merisoarele sunt bune. Imi plac si mie. Semintele de dovleac nu-i plac din pacate. Ii plac alunele prajite cu sare, dar cred ca asta nu se pune:))

Ioana spunea...

Lavinia, la tine sau la Mara? Ca la tine e simplu: incearca sa le lasi la macerat in bere:)

Anonim spunea...

Cum sunt curmalele nebio. Ma gandesc ca de acolo de unde vin ele cam bio e totul.
Mihaela

ioana spunea...

Sunt foarte mari, Mihaela, cred ca poți împarți una singura la doi oameni:)

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes