Pe scurt, căci nici nu am mare lucru de spus. Din momentul în care îţi vinzi sufletul diavolului şi accepţi să-i serbezi ziua copilului la un loc de joacă, îţi pierzi orice putere de decizie. Doar ţi se pare că ai vreun cuvânt de spus. De fapt, totul e hotărât dinainte. Ce, ai senzaţia că sala închiriată va fi doar pentru tine? Greşit, tu şi cu ai tăi veţi fi doar nişte oameni pierduţi în mulţimea care se va aduna ca la urs de prin toate colţurile atunci când vine animatorul plătit de tine. Păi dacă tot e plătit, lasă dom'le să se bucure şi ceilalţi copii, ce dacă nu sunt prieteni cu al tău? Ce spui?! S-a supărat chiar copilul tău că animatorul se joacă cu cine nu trebuie? Asta e, dacă e egoist şi l-ai crescut prost, acum n-ai decât să te oftici! Şi chiar nu înţeleg de ce te superi că iniţial, în sala închiriată de tine, era o piesă de teatru pentru copiii din sala de lângă. Serios, eşti cârcotaşă, acum doar nu vrei să renunţăm la piesă doar pentru că au întârziat actorii o jumătate de oră? Bine, te înţeleg că nu ţi-a picat bine că şi animatorul tău a întârziat vreo douăzeci de minute, dar ce să facă şi el săracu', dacă petrecerea din sala cealaltă unde era invitat a început mai târziu decât era prevăzut? Hai, serios, zi mersi că a venit, că i-a distrat pe toţi copiii, chiar şi pe cei pe care nu trebuia, că a fost simpatic (chiar a fost, fără glumă) şi că a lăsat-o pe sărbătorită să câştige la toate jocurile. Da, ştiu, a trişat, dar nu-mi pasă: Ana a fost fericită.


Apropo, poate cu asta ar fi trebuit să încep. După trei ore de tropăit, alergat, jucat leapşa, dansat cu negrul (da, da, am avut un animator de culoare), mâncat prostii, împins, urlat, toţi copiii mi-au spus că a fost cea mai tare petrecere şi că mai vor una. Din punctul ăsta de vedere, ăştia de aici şi-au făcut bine treaba. Din punctul meu de vedere, să zicem că la ei e mult mai mult spaţiu decât la alţii, că echipa de animaţie e super, că din fericire, meniurile pentru copii nu sunt pe bază de produse congelate, că sucurile nu sunt carbogazoase, că începând cu 1 iunie deschid şi locul de joacă din aer liber şi că domnişoara care s-a ocupat de noi a fost extrem de amabilă. Altfel, e un haos general şi un puhoi de lume care mişună în toate părţile. Încă nu sunt sigură dacă nu cumva am plătit şi pentru un copil care nu era de la mine.


Acum, dacă tot m-am lansat în a dezbate subiectul cu locurile de joacă, am fost de curând la o petrecere aici. Dragii mei, foarte fain faţă de alte părţi! O casă cu parter şi etaj open space, pe care o închiriezi integral cam cu 600 de lei, în care intră şi un animator (super individul, a făcut toţi banii), iar de mâncare şi de băutură te ocupi personal. Parterul vilei e de fapt un fel de cafenea, cu bar, măsuţe şi fotolii, există un individ la bar care poate să-ţi prepare diverse şi pe lângă toate astea, mai ai şi o curticică interioară cu scaune de răchită numai bună de stat la o bere şi o ţigară. De ce nu i-am făcut şi eu ziua Anei aici? De fraieră.

Iniţial eu speram să reuşesc să-i fac ziua Anei la iarbă verde. Eu asta mi-aş fi dorit: un colţ de pădure, amenajat pentru picnic şi unde să zburde copiii în aer liber. Doar că interveneau diverse probleme: unde ţinem mâncarea şi tortul, oare ar putea să vină toţi părinţii, oare nu o să ne iau de cap ritmurile de manele ale vecinilor, etc. Căutând pe net, am dat peste o chestie foarte faină: TreeHouse. Nu are rost să vă povestesc eu ce puteţi citi singuri pe site, dar ideea e că aici poţi închiria un spaţiu în aer liber, în pădure sau la piscină, cu toate dotările necesare unei petreceri (toaletă, grătar, frigider, plită). De ce nu am ales o astfel de locaţie? E relativ departe de noi, în pădurea Cosoba, şi nu ştiam dacă părinţii ar fi fost dispuşi să bată drumul. În plus, nu e chiar foarte ieftin, dar, credeţi-mă, iar o petrecere la un loc de joacă e orice, numai ieftină nu.

Oricum, pentru că ideea de petrecere la iarbă verde îmi surâde în continuare, weekendul viitor când e cu adevărat ziua Anei, o mai sărbătorim o dată la noi, la ţară, cu prietenii ei din copilărie. Fără animator, fără gonflabile, fără o mare de cadouri, doar cu curtea mare, iarba proaspăt cosită, mult soare şi un tort cu fructe şi pişcoturi home made. Să nu-i aud că nu se distrează, că îi animez eu una, două, ca la armată!