Fusei la Plafar. Nu de capul meu, ci la un eveniment. Unul cu mame bloggeriţe şi niscaiva vedete autohtone care s-au reunit pentru... aici am o dilemă. Nu ştiu de fapt pentru ce, dar ideea este că am asistat la prepararea live a unui mic dejun sănătos. Paşii de urmat sunt relativ simpli. Se intră la Plafar, se umple un coşuleţ (chiar, oare au coşuleţe, că eu n-am prea reuşit să văd de mulţimea de camere şi aparate foto) cu fel de fel de punguţe cu seminţe şi boabe sănătoase şi se convinge copilul să le halească dimineaţa cu iaurt, lapte (cică de soia sau de migdale ar fi mai bun, dar nu ştiu de ce). Ce n-am înţeles şi aş fi vrut să aflu este cum convingi copilul să mănânce bolul cu pricina şi cum reuşeşti tu să umpli de fiecare dată coşuleţul care nu e foarte ieftin. Deşi una dintre vedete a spus că este. Minte!


Acum, pe lângă cârcoteala de rigoare, am fost surprinsă să aflu că Plafarul ăsta chiar e bine aprovizionat. Adică, dacă te-ai hotărât să o dai pe goji, quinoa, biscuiţi bio cu dulceaţă, alune caju, merişor, stafide, seminţe de in, pin, fulgi de secară, ceaiuri de toate felurile, siropuri de arţar, lapte care mai de care şi alte de-astea sănătoase, poţi liniştit să-ţi faci cumpărăturile aici. Ca preţuri, cred că este relativ ok faţă de magazinele cu hrană bio şi poate mai scump decât la piaţă. Ca atmosferă e plăcut: spaţiu mare, rafturi multe, ai şi cataloage (nu ştiu dacă sunt pe bani, dar ai ce citi în ele) şi creme şi detergent de vase fără parabeni şi şampoane sigure care nu-ţi strică nimic şi clar pleci cu sentimentul că ai făcut ceva bun pentru omenire, familie şi mediu.

Rămâne problema principală: ce faci dacă efortul tău e răsplătit cu o strâmbătură din nas a la fie-mea care, în faţa porţiei de sănătate din castron, s-a mulţumit să ceară un pahar cu lapte gol. La problema asta se pare că trebuie să lucrez de una singură. Oricum, din punctul de vedere al doamnei doctor prezente la eveniment (serios, nu insistaţi, chiar nu contează cum o cheamă), eu nu intru clar în categoria de mame ce merită a fi felicitate pentru cum şi-au crescut copilul. Şi asta fiindcă spre deosebire de puştiul blond venit cu mama, a mea nu s-ar fi repezit niciodată în bolul cu goji. Poate, cel mult, ar fi luat de pe raft biscuiţii bio cu dulceaţă, dar sincer, mi s-au părut cam scumpi. Şi puţini. Adică doar şase la pacheţel. Aşa că eu mi-aş fi asumat un huo şi aş fi pus-o să-i pună înapoi de unde i-a luat.


Altfel, a fost amuzant. M-am hăhăit, m-am conversat şi am descoperit că îmi plac la nebunie curmalele bio. Mamăă, ce bune sunt! Chiar nu au nicio legătură cu alea de le vezi în Cora. Astea sunt mari cât nişte prune. Aşadar, le trec pe listă. Şi mai pun şi nişte alune caju, o punguţă cu stafide negre şi nişte seminţe de in ce am aflat de la o mamă-bloggeriţă (îmi place prea mult titulatura ca să nu o folosesc excesiv) că au mult fier. Şi dacă le amestec cu nişte fulgi de secară, cred că scot de un mic dejun sănătos. Măcar din când în când. Măcar de l-ar mânca. Şi hai, treacă de la mine, poate îi iau şi-un pacheţel de biscuiţi.