joi, 2 iulie 2015

Treizeci şi şase

Când eram mică, îmi doream o păpuşă mare, blondă şi cu părul lung. O păpuşă care să poată sta în picioare, lângă mine şi cu care să mă joc de-a eu sunt mama şi ea e fetiţameaceamare. Mi-ar fi plăcut să stau să-mi plimb mâinile prin părul ei cu bucle blonde care ar fi trebuit să-i ajungă musai până la mijloc. Şi ce rochii i-aş mai fi făcut şi ce de codiţe şi fundiţe i-aş mai fi pus!Şi cum aş mai fi aşezat-o pe un scăunel doar al ei şi i-aş fi ţinut prelegeri minunate cum doar mamele ştiu să facă!

Nu am avut niciodată o păpuşă mare, blondă şi cu părul lung. Niciuna să-mi semene. Am avut însă un bebeluş. Adus de mama de undeva de la Slobozia, înfăşurat într-o hârtie maronie şi urâtă, ca şi cum ar fi fost un bebeluş de pripas, şterpelit de cine ştie pe unde. Dacă nu ar fi fost tare şi de plastic, ar fi adus bine de tot cu un prunc adevărat. Un sugar de câteva luni, cu capul bălăngănindu-se în toate părţile şi cu buzele exagerat de roz, formând între ele o găurică unde trebuia, chipurile, să înfigi o suzetă minusculă, de plastic. Ce-mi plăcea la bebeluşul ăsta era că putea fi îmbrăcat cu fel de fel de tricouri şi bluziţe rămase din prima mea copilărie. Ce nu-mi plăcea era că, de fiecare dată când vorbeai cu el, îi cădea inevitabil capul într-o parte, lăsând să-i scape o privire piezişă care suprapusă peste buzele roz,  îi dădea un aer înfricoşător. 

Dar îi făcusem o garderobă frumoasă. Şi avea şi nişte ghetuţe! Mărunţele, găsite într-un cufăr mare unde se adăposteau amintirile la noi în casă. Lucruri vechi şi de demult, despărţite între ele de săculeţi cu levănţică. Şi ghetuţele astea ale bebeluşului meu de jucărie erau cam ca cele pe care le-am luat ani mai târziu pentru bebeluşul meu adevărat. Da, da, pentru tine, Ană. La început ai avut nişte botoşei minusculi, cât un deget de-al meu de om mare. Roz şi pufoşi ca nişte vise de prinţesă. Câteva luni mai târziu, mi te aduc aminte cum te ţineai ţeapănă, direct în picioare, pe o tarabă de magazin, uitându-te pieziş la vânzătoarea care se chinuia să-ţi potrivească pe talpa grăsună şi minusculă primele tale ghete  adevărate, d-alea de călcat asfaltul şi pământul.

Iară eu mi-am adus aminte aseară de ele şi dacă aş fi fost acasă şi nu ai fi râs de mine poate că m-aş fi apucat să le caut printr-un fund de sertar. Să le mai ţin o dată în palmă şi să le aşez apoi, cu grijă, lângă sandalele de ţi le-am cumpărat ieri. Să le lipesc de ele, picior mic lângă picior mare, talpă de pui mic lângă talpă de om crescut şi să lăcrimez ca proasta, tu, Ană, că iată, a venit vremea de-ţi cumpărai ieri şi primele tale sandale de la raionul pentru femei. 36.




0 comentarii:

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes