Pe scurt. Așa o să fie povestea mea de acum. Nu pentru că nu aș avea mai multe de povestit, ci pentru că nu reușesc să mă țin bine pe picioare. Hei, nu am băut nimic, nu vă mai gândiți la prostii. Doar am fost în croaziera vieții mele. Am avut de ales între trei vapoare –  și timp de trei zile pe malul mării din Lefkada ne-am tot întrebat dacă să fie cel cu tobogan, sau cel cu roșu cu nume greu de pronunțat, sau poate cel grecesc și bleu? Până la urmă l-am ales pe cel grecesc și bleu – Nidri Star. Sau altfel spus, l-am ales pe cel care s-a stricat încă de la plecare; pe cel care după o primă oprire pe plaja aia cu multe trepte a cedat cu totul și ne-a vânturat preț de două ore și ceva pe mare ca să ne aducă înapoi pe țărm. Adică n-a mai putut opri nicăieri pentru baie și ne-a dus înapoi la punctul de plecare cu viteza melcului – tocmai bine cât să știi c-ai pierdut toată ziua dar n-ai făcut ce planificaseși. Mă rog, am recuperat jumătate din bani, dar nu mi-am recuperat ziua pierdută. Vorba soțului: „draga mea, la patruzeci de ani toate încep să se strice!”

Pentru moment vă las cu câteva poze făcute cu telefonul, până voi putea să depăn povești grecești cum se cuvine.