joi, 16 martie 2017

Citesc de plăcere

Pot să vin și eu în pat, lângă tine? Imi pândește zâmbetul din spatele cărții, își ia avânt și se aruncă mai, mai să mă strivească, cu satisfacția unui cățeluș care înoată în valuri. Apoi, ca și cum cartea aia, a mea, ar face zid între inimele noastre, se frichinește până ce o las din mână și-mi eliberez mintea și brațele doar pentru ea.
- Ia-ți și tu o carte și stai cu mine aici, să citim amândouă!îi spun.
Se uită la mine, se uită la mobilul cu care venise înarmată ca să ne uităm amândouă la nu știu ce clipuri a mai făcut și tace. De citit, citește de pe la cinci ani. Atunci a descoperit cărțile cu Magic Lilli și a fost dragoste la prima lectură. Cred că așa a și ajuns să învețe să citească, de dragul cărticelelor alea. Apoi, a început școala și din păcate, pe măsură ce lista de cărți a devenit conformă cu programa, s-a dus naibii și entuziasmul. L-am ridicat cu schițele lui Caragiale, l-am scufundat iarăși cu Fram, Ursul polar (efectiv, a urât cartea aia pentru că "e îngrozitor de crudă, mama!"), iar l-am ridicat cu Legendele Olimpului și cu cărțile de la editura Arthur, iar l-am dus în jos cu Creangă și tot așa, suntem într-un roller coaster de câțiva ani buni. Totuși, Ana citește. Ca și în cazul mâncărurilor unde i-am dat libertatea de a alege singură din meniu la fiecare descindere într-un restaurant, și în cazul cărților am dus-o de mică în librării și am încurajat-o să-și aleagă. Deși, recunosc, au fost cazuri când mi-aș fi dorit să ia altceva. S-a întâmplat și să nu fiu deloc de acord cu alegerile ei (nu mai știu ce reviste voia) și pe acelea și le-a luat singură din banii de Sorcovă. Sau, dacă vreau musai să citească o carte, atunci i-o cumpăr pur și simplu și i-o vâr sub nas cu un termen: ai o lună să o termini.

La școală, a primit anul acesta o listă de lecturi pentru fiecare semestru și mi s-a părut înțeleaptă ideea profesoarei să le dea de ales între mai multe lecturi. Oricum, e de apreciat că nu am găsit printre lecturile obligatorii nici Amintiri din copilărie (cu tot respectul pentru Creangă și Călinescu, dar cred că nu mai e cazul să spunem că, în cazul lui Nică, asistăm la copilăria copilului universal) și nici Scrisoarea a III-a. A avut de citit însă Gârleanu, Caragiale, dar și Palacio, Shakespeare sau J.K. Rowling.

De ce vă povestesc toate astea? Pentru că, conform unui studiu realizat de Asociația Curtea Veche (un ONG care promovează lectura de plăcere în rândul copiilor din România), doar 8% dintre copiii bucureșteni citesc de plăcere în timpul liber. 8% oameni buni! Din același studiu aflăm că:

  • copiii de 11-12 ani sunt mai interesați să își petreacă timpul liber citind, în comparație cu cei mai mari care optează pentru alte activități (navigat pe internet, vizionare de filme și seriale);
  • pentru mai mult de o treime din eșantion (35,7%) este important să aibă un loc potrivit pentru a citi și să își aleagă singuri cărțile pe care le citesc. Unii dintre copii sunt deranjați de faptul că adulții din jurul lor le impun ce să citească, iar alți copii întâmpină dificultăți și presiune în a citi repede;
  • un sfert din elevii bucureșteni consideră că lectura poate deveni o activitate mai ușoară dacă discută cu ceilalți despre ceea ce citesc


    Foto Asociatia Curtea Veche
     Habar nu am ce ar trebui făcut pentru a schimba un pic această realitate. Cred că, un prim pas, ar fi acela de a ne face noi, părinții, timp să citim și să servim astfel de exemplu. Apoi, să încercăm, măcar o dată pe lună, să mergem cu cei mici într-o librărie și să răsfoim cărți chiar dacă le vom cumpăra ulterior de pe net, la un preț mai bun. Să obișnuim să oferim cărți pe post de cadou fie pentru zile de naștere, fie de Sărbători. Si, nu în ultimul rând, să le citim celor mici măcar seara, la culcare. Pentru că, indiferent de vârstă, oamenii au nevoie de povești pentru a visa frumos.

3 comentarii:

Monica spunea...

De acord cu tine, și eu sunt convinsă că exemplul personal, de la bun început, e hotărâtor!

Mă gândesc la mine: am citit pentru că ai mei citeau și era plină casa de cărți. N-aș diaboliza stimulii moderni, deși noi n-am avut așa ceva decât foarte rar, pentru că fina mea trăiește cu toți stimulii aceștia( tv, tabletă) dar citește pentru că are exemple în casă! Avea trei ani și, când am intrat cu ea într-o librărie, mi-a găsit o canapea și mi-a ordonat: stai jos, citește! Și mi- a niște benzi desenate. Ea și-a luat o carte pentru copii puăin mai măricei decâ ea. Eu voiam să mă uit prin rafturi :)

Am auzit că există cărți scrise cu litere în format mai mare, eventual și doar cu majuscule, pentru cei care abia încep să citească! Nepoțelul meu mi-a zis că citește, și a ajuns la rândul șapte. ( cum aș spune eu că am trecut de pagina 200)

Adriana spunea...

O da, oferta de carti pentru copii este foarte generoasa.

Noi am avut un moment de impas in prima perioada cand copilul a inceput sa citeasca singur: cartile care erau scrise intr-un format potrivit pt varsta lui aveau un text mult mai simplu (si destul de neatractiv) in comparatie cu ceea ce ii citisem noi pana atunci. Am suplinit cu carti din colectiile pt invatarea limbii engleza (edituri precum DK Readers sau Scholastic), impuscand neasteptat doi "iepuri" dintr-o lovitura. Intre timp, oferta de carti in limba romana pt micii cititori s-a diversificat foarte mult (eg. colectiile "invat sa citesc" contin multe titluri interesante)

In cazul nostru, cititul s-a transformat intr-o activitate placuta, pe care sa-si doreasca sa o faca in mod constant, odata cu descoperirea seriei "Harry Potter". A fost primul semn ca genul preferat este fantasy, insa ii plac mult si benzile desenate.

Cristina Dumitru spunea...

In familia mea citea (si inca citeste) doar tata, de la el am prins drag de carti. De cand am invatat sa citesc, nu m-am mai oprit. Citesc si acum mult, oriunde si oricand. Copilul ma vede si este si el foarte interesat. Nu de citit singur, ca inca nu-l atrage, ci sa-i citesc eu. I-am pus carti in brate de la 6 luni, i-am citit seara cred ca dintotdeauna, l-am dus in librarii, la targul de carte, i-am cumparat sute de carti si mi-e tare drag cand il vad ca ii plac si le cauta. De cand a inceput gradinita, i-am citit in autobuz, am mereu in geanta doua-trei carti cu Pixi. Sper sa-si pastreze entuziasmul si dupa inceperea scolii si a lecturilor obligatorii.

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes