Intru în magazin. E marți, trecut de șase și oboseala se amestecă cu foamea. Deja am lista în cap: niște mere și niște portocale, o chiflă pentru micul ei dejun, două legături de ceapă verde, un avocado și câteva ciuperci. Termin destul de repede și rămân un pic pe loc, preț de o răsuflare și o privire aruncată de jur împrejur. Acum îmi este și mai foame și deja încep să simt gusturi în spatele fiecărei etichete.

Mă întorc pe călcâie și cu coșul târâș după mine, mă apropii de ieșire. Abia atunci le văd, deși erau de minute bune în dreptul meu. Sunt multe, colorate- și albe, și roz, și roșii. Sunt frezii, trandafiri sau lalele în buchete de câte cinci, înghesuite unele în altele ca și cum ar fi crescut laolaltă, într-o dezordine aproape vie. Sunt frumoase, atât de frumoase încât rămân pur și simplu pe loc, doar ca să mă uit la ele. Calculez rapid: încă două săptămâni până la 1 Martie. Deci nu e asta. Apoi, îmi aduc aminte: stai, mă, că vine Ziua îndrăgostiților! Anul trecut, mi-a cerut un cadou. Ana. Dar de ce, mamă, vrei cadou? Ridică din umeri și zice cu naivitatea aia dezarmantă a fetelor: simt nevoia să primesc și eu ceva.

Anul ăsta nu mai întreb nimic. Pun mâna pe un buchet de lalele și-l arunc în coș peste ceapă și ciuperci. Sunt roșii. Sunt pentru ea. Incă e la vârsta la care se bucură că primește, indiferent de la cine. Mai e puțin și va veni perioada în care nu va conta decât de la cine primește, indiferent ce. Oare alea galbene or fi mai frumoase? Sau să iau frezii, că alea și miros? Până să-mi răspund, sună telefonul.
- Mama, tu când vii acasă?
O simt un pic agitată, ca atunci când pune ceva la cale. Sau când a făcut o prostie. Tot mai frumoase sunt alea roșii, îmi spun în gând și apoi, cu voce tare:
- In cinci minute. Sunt la Mega!

Acasă, mă așteaptă în hol. Abia intrată pe ușă, și-a aruncat cizmele cât colo și cum mă vede, o ia la fugă spre camera ei. Câteva secunde mai târziu, se apropie de mine ascunsă după un buchet imens de flori.
- Happy Valentine's Day, mami!
Iau buchetul în brațe și-i întind, la rându-mi, lalelele roșii.
- Happy Valentine's Day, pisoi!
Ne bufnește râsul. Pentru o secundă, ascunsă fiecare în spatele florilor ei, nu mai suntem mamă și fiică, ci doar două fete fericite că au primit și ele ceva, că iată, au dovada că există și că sunt importante. Și pentru o fată- fie ea mare sau mică-  asta e mai mult decât suficient.