joi, 3 noiembrie 2011

Cu copilul prin lume

A fost pentru prima dată când am plecat cu Ana prin lume. A fost pentru prima dată când am fost cu ea cu avionul. Şi nu cu unul, ci cu patru, având în vedere escalele. A fost pentru prima dată când am văzut Parisul cu odrasla după noi. De fapt, cred că 50% din succesul vacanţei s-a datorat faptului că noi doi văzusem deja Parisul. Astfel încât nu am tras de ea să vizităm muzee, catedrale, expoziţii sau alte chestii de oameni mari.

Un sfat pentru cei ce vor să plece cu copiii prin lume- faceţi o listă cu lucrurile care vă pot strica distracţia şi ţineţi cont de ea. La oboseală, exact lucrurile mărunte de care aveţi nevoie şi pe care nu le puteţi avea vă pot provoca crize de nervi.  Apoi, ideal e să găsiţi o locaţie unde să puteţi sta la cineva acasă. Mai bine zis, să găsiţi pe cineva dispus să vă lase casa câteva zile. Noi aşa am făcut şi a meritat din plin. Am stat într-o garsonieră cu tot ceea ce aveam nevoie, cu metrou la poartă, cu magazin şi brutărie şi cu restaurant super OK.

Un al doilea sfat pentru reuşita vacanţei- nu vă cramponaţi de programul de acasă al copilului. Să fim serioşi, nu păţeşte nimic dacă nu doarme două, trei zile de după amiază, dacă mănâncă hot dog pe stradă şi bea sucuri de doi lei. Garantat! Ana e încă funcţională, deşi a fost sculată cu noaptea în cap să plecăm la aeroport, deşi s-a culcat după miezul nopţii şi a adormit în metrou, cu capul pe rucsacul lui ta-su, deşi i-am cumpărat îngheţată seara, pe răcoare şi ne-am plimbat prin ploaie.

Al treilea sfat- încercaţi să combinaţi distracţiile de copii cu cele de oameni mari, Dacă nu se poate, atunci vindeţi-le copilului într-un ambalaj cât mai frumos. Ana a fost complet opacă la vederea Luvrului. Să ne înţelegem- nu am fost să-l vizităm. Doar să-l vedem cât e de mare. Ori fie-mea stătea doar cu capul în pământ şi-şi număra paşii. A început să ridice privirea şi să se minuneze doar când i-am spus că ăsta e castelul din desenul Disney cu Cei trei muşchetari. Şi aşa mai departe- Notre Dame e catedrala din desenul cu Cocoşatul, Place Vendome e din Barbie la Paris. A funcţionat şi chiar le ştie acum. E drept că la Notre Dame îi zice doar Notre Drame, dar merge şi aşa.

Încă un sfat şi vă las pe seara asta. Dacă copilul vă cere dulciuri, nu-l refuzaţi constant. Nu e o chestie de răsfăţ, ci de nevoie. De oboseală, e posibil ca micuţul să simtă nevoia de ceva energizant, ori zahărul îşi face bine treaba în astfel de momente. Dacă după vreo 5 ore de mers pe jos, copilul spune că nu mai poate, nu vă grăbiţi să bodogăniţi şi să-l târâţi de-o aripă la hotel şi să nu te prind că nu dormi!.

Încercaţi să faceţi o pauză de o cafea pentru voi şi de o ciocolată caldă sau o prăjitură pentru el. S-ar putea să funcţioneze şi să poate apoi să cutreiere pe străzi încă vreo câteva ore. De asta e bine să nu plecaţi în vacanţă cu banii număraţi. Noi am ales să stăm doar trei zile, să cumpărăm biletele de avion cu escală şi să plătim on line intrarea la Disney, astfel încât odată ajunşi la Paris cheltuielile să scadă simţitor. Şi parole d'honneur: Parisul e al dracului de scump!

Hai că v-am ameţit destul. O să vă povestesc zilele viitoare ce poţi face în trei zile cu copilul la Paris şi mai ales ce poţi face într-o zi la Disney.

3 comentarii:

The way I am spunea...

Abia astept sa ne povestesti:)

Luminita spunea...

io astept Disney-ul! :)

Ioana spunea...

Vine și Disney-ul! Puțintică răbdare, ca acolo am multe de povestit!

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes