Cică s-au distrat, cică s-au dat cu tiroliana, cică au călărit nişte ponei, cică au mâncat ciorbiţă şi grătar şi cică pe la şase jumătate sunt înapoi la şcoală.
Asta am aflat pe mail de la ceilalți părinţi care, ca şi mine, aşteaptă să-şi recupereze plozii din prima excursie cu şcoala.

Mai sunt deci cam trei ore până să o pot strânge în braţe, să o măsor din cap până-n picioare, să o controlez cât de transpirată este şi câte şerveţele a consumat pentru a scăpa de mucii rebeli de la ultima răceală.

Am profit de excursia asta şi mi-am luat o zi liberă. Cu totul. M-am dezbrăcat de veşmintele de mamă, soţie,  femeie la curăţenie, bucătăreasă, salahor şi om al muncii şi am hotărât să fac ceva ce nu mai făcusem cam de mult. Să ajung la cosmetică. Să mă jumulească Daniela mea, că eu m-am săturat să mă tot jumulesc de una singură, chinuindu-mă în nişte poziţii demne de un yogin experimentat.

Dacă mi-ar fi şi venit măcar una din nenumăratele perechi de pantofi pe care le-am probat astăzi în cele câteva ore de libertate, aş fi fost acum în extaz. Din păcate, ba mi-erau mici, ba largi, ba prea cu toc, ba fără, ba aia, ba ailaltă. Şi acum, că am şi eu picioare de arătat la lume, chiar mi-ar fi prins bine să le pot încălţa şi cu altceva decât cu pantofii mei de parc.

Dar, n-a fost să fie. Las' să vină copila cu bine acasă, că restul se rezolvă. Mă duc să-mi repun veșmintele de bucătăreasă şi să pornesc o varză călită. În trei ore, sper să fie gata!