vineri, 26 octombrie 2012

Perota Chingo sau coşmaruri de mamă într-o vineri dimineaţă

Pentru că am văzut că de vreo două zile se poartă muzica, pe la Mara pe-acasă şi discuţiile fără perdea, pe la Ada prin baie, m-am gândit să le combin pentru voi şi să vedem ce-o să iasă. Sau ce-mi imaginez eu că o să iasă.

Gândiţi-vă aşadar că după ce o viaţă întreagă v-aţi spetit muncind să ţineţi odrasla la şcoală, să-i plătiţi ore de pian şi de engleză, v-aţi consumat nervos zi de zi, v-aţi dat de ceasul morţii să-i cumpăraţi de toate, ea, puşlamaua, se decide într-o dimineaţă să se radă pe juma' de cap şi pe cealaltă să-şi facă nişte codiţe soioase, se înhăitează cu prietena cea mai bună care se dă mare că ea, cică, cântă la chitară şi pleacă, trântindu-vă uşa în nas. Ba unde mai pui că, rebelă şi tembelă, îşi trage pe lângă ea şi doi hăndrălăi de bat tam-tam-ul în capul vecinilor şi care slinoşi şi jerpeliţi ţi-o ameţesc în aburi de alcool şi fum de marihuana cum vor cuceri ei lumea cu  muzica lor.

Buun. Şi acum că v-am făcut să vă gândiţi cu groază la viitor, ia să vedeţi ce bine le zic ăştia 4 care arată de parcă ar fi abandonat şcoală, familie, casă şi orice urmă de viaţă onorabilă. (Probabil că nu e aşa, dar e vineri dimineaţă şi mi-e frig şi mi-e somn şi am chef să beau cafea şi să fumez o ţigară şi să vină weekendul şi să fie soare şi vacanţă şi...in fine, am chef să fabulez).

0 comentarii:

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes