Azi, la prânz, la telefonul de control cu care am obişnuit-o de la început vieţii ei instituţionalizate.
- Şi ce ai făcut la şcoală?
Tăcere. Apoi cu o voce veselă nevoie mare:
- Mamiii, mi-am tuns bretonul! Singură!
Dau să cad de pe scaun.
- Păi asta faci tu la şcoală?
Iarăşi pauză.
- Nu la şcoală, acasă!
Respir adânc, număr până la zece, aşa cum m-au învăţat cărţile de parenting şi zic:
- Şi cum o să ieşi pe stradă aşa ciumpăvită?
- Îmi pun o agrafă!
marți, 9 octombrie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
14 comentarii:
hahaha!
:))) bai, fata s-a descurcat singura, da? deci bravo ei, zic! :)
Nu vreți sa știți cum arata! Si-a luat tot bretonul in mana și l-a retezat de la rădăcină:(
Arata bine, pun pariu! Sa nu ii ziceti altceva! Eu am fost copil terorizat de bretonul care ma manca si imi tinea cald si pe care as fi dorit sa il tai exaaaaact cum a facut Ana! Cand o sa fie mai mare o sa o felicit :) Stie ea ceva, a vrut ea ceva...
Vrem poze.
Mihaela
Nu pun poze, ca mandra mea stie de blog si nu vreau sa se simta prost. Dar are in frunte un "breton" de un milimetru.
Ha-ha-ha! Fiu-meu avea o obsesie cu tunsul când era asa, de vreo 4-5 ani, sterpelea de câte ori avea ocazia foafeca si-si ciopârțea părul. Si într-o zi a sterpelit foarfeca educatoarei, la grădi, s-a ascuns după niste jucării si s-a chelit aproape complet. Dacă ați fi auzit cum se chinuia educatoarea să-mi explice la telefon ce s-a întâmplat.... :)
Andreia
Ana mi-a explicat ca i-a venit ideea asta ca sa nu mai pierdem timpul cu mersul la coafor:)
Da tanti aia ca ucidea unica gaina din batatura unde era ?
La bucatarie. Nu pot sa-i gasesc vreo vina, Ana a spus ca merge la baie si acolo s-a produs evenimentul. Asta e, bine ca e doar par si nu i-a dat prin cap alta traznaie!
:)) important e ca a avut curaj... si a invatat si ca nu intotdeauna consecientele faptelor ei sunt usor remediabile. Parul creste...
ps: eu mi-am tuns genele in copilarie :)))
Dumnezeule!Nu vreau sa mi te imaginez cu forfecuta in dreptul ochilor!
o vazusem pe mama ca se penseaza dar nu m-am prins ca era vorba de sprancene, asa ca am prins penseta si am incercat sa imi smulg genele... dar cum durea, am apelat la foarfeca :))))
Noroc ca eu nu am nevoie sa-mi pensez sprancenele, ca cine stie ce idei ii mai veneau!
Trimiteți un comentariu