joi, 4 octombrie 2012

Cum am ajuns să-l urăsc pe Garfield

N-a fost uşor, fiindcă trebuie să recunoaştem că vorbim de un patruped grăsun şi bonom, dungat şi rânjit şi care are marea calitate de a o distra pe fie-mea suficient cât să o facă să tacă minute bune în şir. Apropo, văd că şi temele o scurtcircuitează mai nou şi o ţintuiesc pe scaun suficient cât să încep să mă îngrijorez că a păţit ceva copilul.

Revenind la Garfield, ei bine, pisicul ăsta şi-a luat-o în cap. A crezut că dacă îl accept pe ecranul televizorului şi pe vreo două DVD-uri uitate prin bibliotecă, atunci aş fi de acord să-l iau periodic acasă, în format A4. V-aţi prins că e vorba de revista Garfield, cea care costă doar 8,50 lei şi care se comercializează la greu în şcoli. Pentru cei care nu aţi gustat încă din bucuriile învăţământului public, lucrurile se desfăşoară cam aşa:

Vine copilul de la şcoală, îşi aruncă ghiozdanul din spate şi pantofii din picioare şi dă-i şi ţipă
- Mamaaaaaaaaaa! Mamiiiiiiiiii!
Speriată, te repezi de pe unde eşti, măsori copilul din cap până-n picioare pentru evaluarea pagubelor şi constaţi că produsul este în stare bună, dar surescitată.
- Ai luat vreun calificativ? dai să întrebi, dar copilul ţi-o taie scurt:
- Lasă asta, eu altceva vreau să-ţi povestesc. S-a întâmplat ceva minunat azi la şcoală!

Mintea ta începe deja să zburde fericită pe coclauri. În sfârşit o fi văzut doamna cât este de inteligent, sau poate o fi luat FB la mate sau poate o fi văzut aia de engleză ce super accent are. Şi tocmai când ajungi la concluzia că puiului tău i se va înmâna Nobelul, o vocişoară ascuţită dă cu visele tale de toţi pereţii:
- A venit doamna azi în clasă cu revista Garfield şi a zis că pot să o primesc şi eu dacă aduc mâine opt lei cincizeci. Îmi dai şi mie?

Acum o să lăsăm puţin copilul la o parte, o să mergem împreună într-un colţ unde să putem înjura în voie şi după ce vă las să vă răcoriţi puţin, o să vă spun că bietul motan grăsun şi dungat este doar o victimă a sistemului. Că cică în toate şcolile şi grădiniţele de la noi se perindă indivizi care vând tot ce vrei şi ce nu vrei. La noi, de când a început şcoala (adică de trei săptămâni!), am avut comercianţi de albume foto, producători de etichete, circari, firme de turism şi mai nou, distribuitori de reviste. Că ei vor să profite de copiii noştri pentru a-şi rotunji veniturile, ok. Dar că şcoala e de acord cu asta, că învăţătorii ajung să facă publicitate, că cei mici ajung să se simtă discriminaţi dacă ei nu primesc şi că noi părinţii ajungem în ipostaza în care cumpărăm lucruri împotriva voinţei noastre, doar pentru a evita ca cel mic să se simtă marginalizat, mi se pare strigător la cer.

Din păcate, discuţia cu doamna nu a fost atât de fructoasă pe partea asta. Se pare că problema e de mai sus şi ştiţi şi voi vorba aia: cu cât urci mai sus, cu atât rişti să cazi mai rău. Ceilalţi părinţi nu par deranjaţi. Aşa că speranţa mea e în voi. Până aflu ce părere aveţi, permiteţi-mi să mă răzbun pe Garfield. Mama lui de gras dungat!

11 comentarii:

Alexandra Albu spunea...

:)))) e ca revista Luminita pe care ne-o baga noua inspectoratul pe gat. Mara a fost SUUUUUUPER incantataaaaaa de porcarieeeeeeeeee...8 lei! Acum eram la locul de joaca cu bouncere si odata il aud pe patronul locului de langa (bere, suc, popcorn) ca zice "ia baga Mihaelo o tura de popcorn poate le facem pofta!"...:)

Ioana spunea...

Oare chiar e Inspectoratul? Eu ma întreb a cui e de fapt șusta cu revistele distribuite în şcoală.

Alexandra Albu spunea...

La noi la gradinita ni s-a spus, apoi am cautat eu sa vad CINE o publica. Editorul e cel care are ziarul Raid ( un foarte cunoscut ziar de anunturi din Prahova) asa ca mi-a fost clar. Ii obliga pe educatori sa ne-o bage pe gat. Doamna ne-a zis saraca ca nu are ce sa faca...mi-a fost si mila de ea. Dar si de cei 8 lei ai mei pe luna. O mizerie.

GERMINA spunea...

Sunt si reviste care au concursuri. Si dupa ce ca platesti revista, platesti si concursul care are intrebari... ia ghici... din revista. Asadar, poate fi si mai rotund subiectul.
Eu sunt curioasa daca fetita ta va citi revista. Nu de alta, dar la noi ramaneau nescoase din tipla.

Ioana spunea...

Ei bine, eu i-am explicat Anei ca aceasta metoda e o hoție si o înșelăciune și că, dacă vom cumpăra revista, nu vom face decât sa încurajăm un lucru greșit. Sigur ca nu i-a picat bine, dar vad ca a înțeles și a renunțat la a mai cere revista. Pana acum...

g.cojocaru spunea...

nasol... La razboi cu Garfield! ... miza e mica, dar principiul conteaza, nu?

ioana spunea...

Always:))

Anonim spunea...

Dupa Garfield vor urma Gazeta Matematica, culegerile de probleme pentru Cangurul/Euclid etc.

Initial doamna invatatoare a spus ca este nevoie de ele intrucat va pregati copiii pentru concursurile respective.

Dupa ce au fost achizitionate, nici nu le-au deschis.

ioana spunea...

Oare cum se poate pune capat acestor tampenii?

Anonim spunea...

Nu știu cât ne nevinovate sunt doamnele educatoare și învățătoare în condițiile în care doamna noastră educatoare se lăuda la un moment dat că la vânzarea a 10 reviste să zicem va primi o poșetă sau un set de bijuterii.Deci nu sunt totuși chair atât de nevinovate, unele cel puțin.La fel se întâmpla și cu diferitele concursuri care apăreau pe la grădi.

ioana spunea...

Pe mine ce ma enervează este atitudinea de cele mai multe ori placida a părinților. Si fraza de genul " deh, ce sa-i faci?". Pai scandal, aia sa faci, dar de fiecare data eu ma trezesc ca sunt cam singura pe partea mea de teren.

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes