marți, 16 octombrie 2012

Spiritul de turmă

Cu asta mă lupt mai nou. Că Ana este influenţabilă, ca orice muiere care se respectă, înţeleg şi accept. Cu greu, dar accept. Însă nu ştiu cum să gestionez situaţiile în care noi două vorbim ceva, iar ea face altceva. Ceva ce vine să calce în picioare toate explicaţiile mele logice, de bun simţ, spuse şi răs-spuse pe un ton cald şi matern. Nu i-am cerut niciodată să mă asculte orbeşte, ba mai mult, i-am spus că şi părinţii se pot înşela uneori şi pot exagera. Tot ceea ce i-am pretins a fost dacă nu eşti de acord cu ce te rugăm noi, spune-ne! Nu te apuca să faci după capul tău, fiindcă poţi păţi ceva!

Ei şi acum intervine problema. De la o vreme, să tot fie de câteva luni, Ana a început să facă exact pe dos de cum îi spun.
- Nu sări în lift, măi mamă, că şi aşa e şubred!
Şi ea ce face? Sare ca un cangur dezlănţuit sub ochii mei îngroziţi.
 - Nu mai fugi cu mingea între picioare pe pantă, că şi un sportiv se poate împiedica!
Iar ea se uită la mine, dă din cap afirmativ şi continuă să facă cum ştie ea mai bine.

Pot să înţeleg că poate sună a pisălogeală maternă. Pot să accept că spus zilnic, genul ăsta de refren ajunge să fie enervant şi numai bun de călcat în picioare. Dar nu pot să mă liniştesc, gândindu-mă că fie-mea începe să facă numai cum o taie capul, fără să-i pese că noi vorbiserăm altceva, fără să-şi dea seama că riscă să-şi facă singură rău. Şi mai ales fără să realizeze că încrederea mea în ea începe să pălească. Sigur că i-am spus şi asta, sigur că i-am explicat cât de important este să poţi conta pe cineva în viaţă, sigur că am avut grijă să nu o mint şi să nu o păcălesc, sigur că mi-am ţinut promisiunile... şi totuşi, ce se întâmplă?

Poate că e doar o etapă. Poate că şcoala o face să se simtă mare şi independentă. Dar, nu mai departe de azi, a mai făcut o prostie. Vă povesteam că de vreo câteva zile behăie noapte de noapte. Nu e nimic grav, nu are febră, nu are tonus prost, are însă o viroză ce ne dă de furcă. Aşa că am rugat-o să nu facă sport săptămâna asta. Mai ales că vineri ar trebui să plece cu şcoala în excursie. I-am scris chiar un bilet profesorului prin care îi ceream să o lase să stea pe bancă. Şi dom'şoara mea ce face? Ia biletul, i-l dă profului, după care îi spune că se simte bine şi vrea şi ea să participe la proba de sărituri. Scurt, fără să i se pare important că eu stăteam liniştită la birou, ştiind-o potolită şi la adăpost de transpiraţie.

Oare chiar nu înţelege cât de important este să facă ceea ce vorbim şi ceea ce promite altora, în general? Nu cred că nu-i pasă, fiindcă acum e disperată şi plânsă toată după ce i-am spus că încrederea mea în ea a început să se topească. Dacă i-aş fi făcut şi eu vreodată aşa ceva, aş fi înţeles de unde această nepăsare sau ce o fi. Dar nu e cazul. Ba chiar pot spune că am fost atât de disperaţi să nu o amăgim vreodată, încât am ajuns să ne dăm de multe ori peste cap pentru a putea să ne ţinem de cuvânt.

Şi totuşi, ceva se întâmplă. Dacă o întreb pe ea, se mulţumeşte să-şi ceară scuze şi să spună că nu şi-a dat seama. Oare chiar nu-şi dă? Oare nu-i pasă? Oare are nevoie de mai multă libertate? Oare îmi fac prea multe griji? Oare îmi doresc prea mult de la relaţia cu copilul meu?

Şi totuşi, există copii care nu-şi mint părinţii. Eu am fost unul dintre ei. Am 37 de ani şi nu mi-am minţit mama niciodată.



9 comentarii:

Anonim spunea...

Pai tu incerci sa-i vorbesti ca unui adult. Si ea nu e adult, e un copil. Spune-i unui copil ce sa nu faca si exact aia va face. Mai bine spunei ce sa faca. De ex, cand esti in lift spunei ca trebuie sa stam cu picioarele pe podeaua liftului. Pare caraghios, dar crede-ma ca functioneaza (feet on the floor, le spun englezilor copiilor cand se catara pe unde li se nazare). Are viroza, spune-i ca trebuie sa stea pe banca in timpul orei de sport, fara alte explicatii. E greu, stiu, mai ales ca suntem invatati sa spunem ce sa nu faca.
M

g.cojocaru spunea...

greu.... nu stiu cum e, dar sper sa treaca repede si de etapa asta.

ioana spunea...

Adevărul e ca vorbesc destul de mult si uneori ma pierd in explicații (dar asa frumoase explicații știu sa dau). O sa încerc sa fiu mai concisa, măcar sa funcționeze!

Alexandra Albu spunea...

Eu cred ca chiar nu isi da seama din moment ce spune asta. Am observat de multe ori ca si a mea face la fel. Ei se gandesc la alte lucruri si scapa din vedere chestiile pe care trebuie sa le faca sau nu :) Cu timpul o sa invete sa fie mai atenta la lucrurile care va sti ca conteaza pentru tine.

ioana spunea...

Si eu cred ca nu-și da seama. Problema e ca se ia după toți aiuriții si de multe ori se baga în situații periculoase sau care pot sa-i facă rău. Dupa faza de ieri de la sport, dimineață se plîngea ca o doare în gat. Ce naiba sa-i mai spun!

Anonim spunea...

Vorbeam la un moment dat cu-n psiholog , om serios , cu multa carte , experienta si copii acasa.Spunea ca singurul moment in care un copil trebuie atins la fund e atunci cand isi pune viata ori sanatatea in pericol.
Problema A. :sarim in lift , explicam 1 data de 2 ori , a3-a oara jap !
Problema B :Stabilim ca azi nu facem sport : 1 de unde a avut echipament ? inteleg ca nu pleaca singura la scoala.2 Proful de ce i-a permis sa faca daca a primit biletul de la tine ?( precis l-a primit sau si asta a fost o minciunica ?)
Pe de alta parte eu cred ca prea multe explicatii dauneaza , un copil de 7 ani uita de la mana pana la gura ce nu-l intereseaza direct.
Trebuie scurt si la obiect , eventual cu exemple traite.( Cand vroiam nevoie mare sa intru in apa mai mult decat era cazul bunica-mea m-a tinut de mana si m-a lasat sa intru pana mi-a ajuns apa aproape de barbie...m-am lamurit singura ca e prea mult pt mine .E adevarat ca dupa ce am invatat sa inot , deci de pe la 7 ani incoa dau emotii tuturor , dar asta e alta poveste ...) ).

Anonim spunea...

Inca o chestie :ea merge singura cu liftul ????Nu-mi pot imagina cum poate sa sara de fata cu tine ?!
Cauta pe net pe tipa aia care a cazut cu liftul la caminul studentesc al actorilor....ce naiba , asta nu-i de joaca !

ioana spunea...

Profu de sport a primit biletul, iar ea are echipamentul la scoală. Copiii sunt toți îmbrăcați în trening și cei care nu au voie sa facă sport stau pe banca, în sala de sport. Iar cu liftul nu merge singura. Eram împreuna si exact cînd am dat sa ieșim, ea s-a apucat sa țopăie. Sper sa fi înțeles ca nu e de gluma, după ce nu am vorbit toată ziua de ieri cu ea.

Anonim spunea...

In cazul asta pica excursia daca e mai visusata decat era inainte :)
Sau macar sa i se puna in vedere si posibilitatea asta...

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes