Sincer, postul ăsta mi-ar fi plăcut să-l scrii tu. Da, da, chiar tu, nu ştiu de ce te uiţi aşa la mine. Păi gândeşte-te că acum eu trebuie să fac un efort şi să încerc să îmi imaginez cam cum te-ai simţit tu aseară. Ştiu că păreai în regulă, că te distrai şi că vorbeai cu fata cu ochi albaştri de lângă tine (ţi-am spus de la început că e simpatică şi volubilă), dar tot nu pot să ştiu cum ţi-a fost.

Dacă mă întrebi pe mine, află că m-am bucurat că ai venit. Acum, cred că-ţi imaginezi şi tu că există momente când vreau să merg singură. Uite, acum o săptămână când am ieşit cu L. la o cafea chiar m-am bucurat că suntem doar noi două. Fără supărare, sper, dar am şi eu nevoie din când în când să vorbesc despre rochii, pantofi şi Paris cu toată gura şi fără autocenzură.

Dar aseară a fost altfel, Chiar am vrut să fii acolo. Cu mine. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, aseară am vrut totul: să ies în oraş, într-un loc fain, să fiu şi cu gagicile, dar să te ştiu şi pe tine acolo. Mie mi-a plăcut seara de ieri. Sper că nici ţie nu ţi-a displăcut să te trezeşti singur cu şapte gagici. Nu ştiu dacă ai văzut, dar chiar nu am dezbătut reţete, coafuri sau cure de slăbire. Sigur, nu ne-am întins până în zori cum ai fi făcut tu cu prietenii tăi (de-aia nici nu-mi place să ieşim cu ei), dar una peste alta a fost bine.

Haaaai, zi şi tu ceva ! Spune-mi că te-ai distrat, că am prietene frumoase şi simpatice şi că nu te-ar deranja defel dacă am mai ieşi cu ele într-o seară. De exemplu, săptămâna viitoare. Iubi, tu auzi ce zic eu? 

[nota redacției: ok, vedem]