Anul ăsta am hotărât să o luăm cu noi. Și nu pentru că am crede că la opt ani e suficient de matură să se bucure de frumusețea Italiei și a Austriei (nu suntem atât de naivi), ci pentru că ne-am gândit că mai este așa de puțin timp până când ea nu va mai vrea să meargă cu "mami și tati" de mână, nici măcar dacă îi promitem că-i cumpărăm înghețată pantofi italienești. 

Așadar, sâmbătă ne suim în mașină și să plecăm domol către Veneția, urmând ca la întoarcere să ne oprim în Austria, la lacuri. Din start trebuie spus că pentru a nu ne întoarce cu frustrări imense, am decis să facem un traseu pe care noi l-am făcut deja acum vreo patru ani. Cu singura diferență că acum ne-am propus să facem totul cu mintea unui copil. Cazările ni le-am rezervat deja, ideea de a bănănăi noaptea prin satele austriece nu-mi surâde defel, mai ales cu un soț care-și asumă singur cei 2000 de kilometri de condus. Prima noapte o să poposim la Szeged, la Novotel (hotel super bun, camere mișto, parcare păzită, mic dejun în preț, iar prețul negociat cu o agenție). Apoi, dis de dimineață, vom porni întins spre Carinthia unde o să dormim a doua noapte la un han găsit pe net despre care nu știu mai nimic, dar vă povestesc la întoarcere. Ah, știu că au piscină, deci pe Ana am rezolvat-o. Și să nu uit: în drum spre Austria, obligatoriu se impune un prânz la Paprika Csarda. E fantastic cum se mănâncă la oamenii ăia. 

Revenind la vacanța noastră. A treia zi vom ajunge în sfârșit în Italiaaaaa! Aici o să stăm cinci zile. Și nu la Veneția, ci în Bassano del Grappa. Orășelul ăsta pe care noi l-am descoperit în prima noastră vacanță în Italia este tot ce ne puteam dori mai mult: este la o oră de mers cu trenul de Veneția, are o bijuterie de centru istoric, se mănâncă bine și înghețata este fantastică, iar camera de hotel are chicinetă și o terasă de vreo 20 de metri pătrați (de fapt hotelul are două corpuri de clădire, unul clasic și unul cu șapte studiouri unde avem și noi rezervarea, la 60 de euro pe noapte). Acum, având în vedere că scopul vacanței este să încercăm să ne bucurăm de Italia cu mintea unui copil, ne-am gândit să mergem o zi la Veneția (știu că o zi e insuficient, dar în același timp bucuria descoperirii nu va mai fi aceeași dacă mergem două sau trei zile la rând),  să mergem apoi la o fermă ca să vedem cum se face brânza și să mâncăm la hanul lor pierdut printre vii, pe niște dealuri molcome (apropo, cred că patroana, Cristina, e româncă de-a noastră).

Apoi, am da o fugă și la Verona în speranța că o să-i sune și Anei a ceva dacă îi povestim de Romeo și de Julieta. În plus, orașul e superb și colorat, deci măcar că se uită în jur și tot ar trebui să-i placă. Iar dacă aici nu-i va plăcea, poate o nimerim cu o excursia la Sirmione, la Lago di Garda, unde este o fortăreață romană numai bună de explorat și escaladat. Mai sunt și multe parcuri de distracții pe acolo, dar B. a zis că el nu conduce 2000 de kilometri ca să dăm copilul în tobogane. Unde pui că Ana e tare fricoasă când vine vorba de distracții mai cu adrenalină și deci, în cazul ei, oricum nu s-ar pune problema  de mers cu ceva pe șine sau care se învârte sau unde ar risca să se sperie.

Buuun. Tot pe lista de Italia mai avem două orășele pitorești cu aer medieval: Asolo și Soave, unde cică e plin de vinării și de atmosferă. Cam asta ar fi planul italian. Am scos de pe lista Padova pentru că, dacă nu am ce căuta cu Ana prin muzee, mi s-a părut că nu merită bătut drumul. Oricum, dacă adaug Padova pe listă trebuie să renunț la ceva și nu prea vreau asta. Tot pe listă, mai bine zis în cap de listă: băgat la greu pizza și gelato, făcut multe poze și cântat cu toată gura O sole mio pe Podul Suspinelor.

Cu Austria și lacurile dumisale, recunosc că ne-a fost destul de greu să facem o listă. Adică, de făcut, am făcut-o, dar apoi am stat și am tăiat ca să reușim să ne încadrăm în cele trei zile rămase. Pensiunea o avem în St. Wolfgang am See. Orășelul e superb, pe marginea lacului, la poalele munților, avem rezervare la o pensiune într-o family room (adică două camere), avem și frigider și balcon și curte și plajă la lac și loc de joacă. Și vreo 88 de euro pe noapte cu mic dejun. Mie mi s-a părut destul de mult, dar a fost cea mai bună ofertă în regiune pentru perioada asta, mai ales că lacul e amenajat pentru baie (e unul din puținele lacuri unde vara se poate face baie) și deci acum e plin sezon. În plus, avantajul de a sta în orășelul ăsta e că are un trenuleț cu aburi care te duce exact în vârful muntelui, prin tunele, pe pajiști, pe lângă vaci cu priviri languroase ca în final să te lase la vreo 2000 de metri altitudine să admiri peisajul în timp ce mănânci un cârnat.

Apoi lista mai cuprinde o zi în Salzburg să tropăim pe urmele ălora din Sunetul muzicii, după care a treia zi ne-am gândit să mergem în mina de sare de la Halstatt. Noi am mai văzut una similară și merită experiența. În primul rând coborârea se face pe un tobogan, iar ieșirea cu un trenuleț. Deja e suficient ca să obținem un zâmbet larg pe fața infantei. Iar dacă la întoarcerea din mină ne mai oprim și la Bad Ischl să-i dăm o prăjitură la cofetăria regală unde se zice că ar fi cele mai bune prăjituri din Europa, cred că putem să aspirăm la titlul de cei mai buni părinți din lume. 

Tot pe listă ar mai fi o plimbare cu vaporașul pe unul din lacuri și una per pedes prin Halstatt care e în patrimoniu Unesco, deci cred că o fi ceva de capul lui. Și cu asta basta. La întoarcere mai tragem o dată pe dreapta la Szeged și apoi reintegrăm patria mumă cu intenția de a mai sălășlui prin centrul ei vreo două zile. Asta dacă găsim ceva fain. Mi-ar fi plăcut o fermă mișto prin Transilvania unde să aibă și animăluțe și mâncare bună și peisaj d-ăla de carte poștală. Oare cer prea mult? Aveți idee de așa ceva care să fie în zona Sibiu, Sighișoara, Bran?

Dragii mei, acum că v-am povestit ce vom face noi în următoarele două săptămâni, mă văd nevoită să închid prăvălia. Dacă am cum să mai trec pe aici, dau de știre. Dacă nu, ne vedem cu poze și povești cam în jur de Sfânta Ana, ca să apuc să-mi trag și io sufletul. Vă pupă mama!