Ce ziceam eu acum vreo două zile? Că
am 38 de ani şi că vai de mine ce tristă sunt şi ce probleme
existenţiale am sau, dacă n-am, uite cum ştiu să-mi fac? Şi apoi
ce frumos mă lăsasem să cad într-o dulce letargie consumată la
cafeaua de dimineaţă pe canapeaua din sufragerie! Şi ba era bine,
ba nu era, dar parcă totuşi nu era chiar aşa de rău cum stăteam
eu şi nu făceam nimic, preocupată fiind a-mi trăi bătrâneţile
în liniştea căminului meu, cu ochii lipiţi pe un ecran unde
zburdau vesele nişte maimuţici salvate din mâinile unor
răufăcători.
Aşa făceam eu în inocenţa mea
stupidă, ferm convinsă că orice om are dreptul din când în când
să-şi plângă niţel de milă. Greşit, aveam să-mi dau seama
când am auzit la capătul firului o vocişoară pierdută:
-- Mama, te-am sunat
să-ţi spun că pe mine mă doare rău burtica.
Bang! Exact aşa am
simţit fraza asta, ca pe o palmă dată peste ceafă.
-- ...și am vrut să
vorbesc cu tine pentru că doar aşa mă simt şi eu mai bine!
Bang, bang! Încă două
în moalele capului. Ce naiba să fac? S-a dus dracului toată magia
depresiei mele şi rotiţele din capul meu au început să se mişte
febril în căutarea unei soluţii. Şi aşa a început doftoriceala
telefonică a copilului. Noroc că maică-mea e mai deşteaptă ca
mine şi se poate oricând urca la volan şi pleca de la ţară spre
civilizaţie, unde este de regulă şi o farmacie.
-- Dă-i şi tu un
Furazolidon şi hai să vedem dacă e mai bine, zic.
Peste vreo două ore,
vocişoara tristă mă anunţa că nu e mai bine şi că a vomitat.
-- Ia copilul, du-te
la o farmacie şi sună-mă de acolo!
Şi uite aşa, ieri
seară pe la opt fără un sfert, eu şi farmacista încercam să
compunem de comun acord o reţetă pentru un copil cu crampe şi
vomă. Am ales până la urmă nişte Debridat, Loperamid la nevoie,
ceai de mentă, un termometru şi nişte No-Spa, să fie.
-- Cumpără şi o cola,
îi zic mamei, după ce am aflat de pe sfântul FB că cică ar putea
opri voma. Nu cunosc explicaţia, dar dacă funcţionează nici nu
îmi mai pun întrebări.
Spre
unsprezece noaptea, lucrurile păreau se intre pe făgaşul normal.
Se isprăvise şi durerea şi voma, rămăsese doar o stare
subfebrilă care s-a dus şi ea peste noapte. Deocamdată nu avem o
explicaţie oficială pentru cele întâmplate. Oscilăm între o
posibilă giardioză (analize bune, dar diverse manifestări răzleţe
mă fac să nu exclud total posibilitatea) sau nişte porumb fiert.
Sau poate că a simţit că rămasă singură acasă, mă-sa a
început să facă pe nebuna şi s-a gândit să-mi dea de lucru. Ei
bine, a funcţionat. Azi am tot 38 de ani, dar acum mi-e bine atâta timp
îi e cât ei bine.
10 comentarii:
Remediu homeopat, Nux Vomica 30. Cel mai bun in acesta caz. Il folosesc cu suces. Sunt una care, copil fiind, am vomat rau de tot.
Mihaela
Merci, am notat.
Luni Max a vomitat toată ziua apă, pana seara, stare subfebrila, dureri de burtă și de cap. I-am dat ceai de mentă cu lingurița și atât. Eu crecă e un virusache.
Ba nu luni, duminică.
Mara, e posibil. Am aflat ca toti copiii de pe ulita au patit asa. Sper sa fi trecut!
legat de articolul cu 38 ani.
http://carolyncowan.com/
poate te inspira, are 53 de ani.
Mihaela
In Irlanda, de la mic la mare, toti sufera la un moment dat de 'stomach bug', care se manifesta ca in descrierea ta. Daca te duci la doctor, te trimite acasa si-ti spune ca o sa-ti treaca, si chiar trece intr-o zi sau doua, iar la indigestie e bun Sprite/7Up... mi-a zis mie o farmacista (tot in Irlanda), parol. :)
Eu am auzit de Cola. Ce naiba or baga in bauturile astea de pun virusii pe fuga?
Acid fosforic.omoara si pe dracu.arde si metalul si intestinul.verifica ingredientele.macar sunt sinceri si scriu:))) sanatate si pupici!diana
O fi bun si la gandaci? Ca am gasit unii in baie. Macar daca nu-i omoara, sa-i vad cum se zvârcolesc de durere:)
Trimiteți un comentariu