miercuri, 7 august 2013

Cu burta-n sus

Ce ziceam eu acum vreo două zile? Că am 38 de ani şi că vai de mine ce tristă sunt şi ce probleme existenţiale am sau, dacă n-am, uite cum ştiu să-mi fac? Şi apoi ce frumos mă lăsasem să cad într-o dulce letargie consumată la cafeaua de dimineaţă pe canapeaua din sufragerie! Şi ba era bine, ba nu era, dar parcă totuşi nu era chiar aşa de rău cum stăteam eu şi nu făceam nimic, preocupată fiind a-mi trăi bătrâneţile în liniştea căminului meu, cu ochii lipiţi pe un ecran unde zburdau vesele nişte maimuţici salvate din mâinile unor răufăcători.

Aşa făceam eu în inocenţa mea stupidă, ferm convinsă că orice om are dreptul din când în când să-şi plângă niţel de milă. Greşit, aveam să-mi dau seama când am auzit la capătul firului o vocişoară pierdută:
-- Mama, te-am sunat să-ţi spun că pe mine mă doare rău burtica.
Bang! Exact aşa am simţit fraza asta, ca pe o palmă dată peste ceafă.
-- ...și am vrut să vorbesc cu tine pentru că doar aşa mă simt şi eu mai bine!
Bang, bang! Încă două în moalele capului. Ce naiba să fac? S-a dus dracului toată magia depresiei mele şi rotiţele din capul meu au început să se mişte febril în căutarea unei soluţii. Şi aşa a început doftoriceala telefonică a copilului. Noroc că maică-mea e mai deşteaptă ca mine şi se poate oricând urca la volan şi pleca de la ţară spre civilizaţie, unde este de regulă şi o farmacie.
-- Dă-i şi tu un Furazolidon şi hai să vedem dacă e mai bine, zic.

Peste vreo două ore, vocişoara tristă mă anunţa că nu e mai bine şi că a vomitat.
-- Ia copilul, du-te la o farmacie şi sună-mă de acolo!
Şi uite aşa, ieri seară pe la opt fără un sfert, eu şi farmacista încercam să compunem de comun acord o reţetă pentru un copil cu crampe şi vomă. Am ales până la urmă nişte Debridat, Loperamid la nevoie, ceai de mentă, un termometru şi nişte No-Spa, să fie.
-- Cumpără şi o cola, îi zic mamei, după ce am aflat de pe sfântul FB că cică ar putea opri voma. Nu cunosc explicaţia, dar dacă funcţionează nici nu îmi mai pun întrebări.

Spre unsprezece noaptea, lucrurile păreau se intre pe făgaşul normal. Se isprăvise şi durerea şi voma, rămăsese doar o stare subfebrilă care s-a dus şi ea peste noapte. Deocamdată nu avem o explicaţie oficială pentru cele întâmplate. Oscilăm între o posibilă giardioză (analize bune, dar diverse manifestări răzleţe mă fac să nu exclud total posibilitatea) sau nişte porumb fiert. Sau poate că a simţit că rămasă singură acasă, mă-sa a început să facă pe nebuna şi s-a gândit să-mi dea de lucru. Ei bine, a funcţionat. Azi am tot 38 de ani, dar acum mi-e bine atâta timp îi e cât ei bine.

10 comentarii:

Anonim spunea...

Remediu homeopat, Nux Vomica 30. Cel mai bun in acesta caz. Il folosesc cu suces. Sunt una care, copil fiind, am vomat rau de tot.
Mihaela

ioana spunea...

Merci, am notat.

mara spunea...

Luni Max a vomitat toată ziua apă, pana seara, stare subfebrila, dureri de burtă și de cap. I-am dat ceai de mentă cu lingurița și atât. Eu crecă e un virusache.

mara spunea...

Ba nu luni, duminică.

ioana spunea...

Mara, e posibil. Am aflat ca toti copiii de pe ulita au patit asa. Sper sa fi trecut!

Anonim spunea...

legat de articolul cu 38 ani.

http://carolyncowan.com/

poate te inspira, are 53 de ani.
Mihaela

Irina R. spunea...

In Irlanda, de la mic la mare, toti sufera la un moment dat de 'stomach bug', care se manifesta ca in descrierea ta. Daca te duci la doctor, te trimite acasa si-ti spune ca o sa-ti treaca, si chiar trece intr-o zi sau doua, iar la indigestie e bun Sprite/7Up... mi-a zis mie o farmacista (tot in Irlanda), parol. :)

ioana spunea...

Eu am auzit de Cola. Ce naiba or baga in bauturile astea de pun virusii pe fuga?

Anonim spunea...

Acid fosforic.omoara si pe dracu.arde si metalul si intestinul.verifica ingredientele.macar sunt sinceri si scriu:))) sanatate si pupici!diana

ioana spunea...

O fi bun si la gandaci? Ca am gasit unii in baie. Macar daca nu-i omoara, sa-i vad cum se zvârcolesc de durere:)

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes