Chiar așa, ce naiba se întâmplă? Adică de ce simt dintr-o dată că e altfel, că sunt altfel? Nu neapărat mai bună sau mai rea, mai nervoasă sau mai înțeleaptă, ci altfel. Parcă m-aș uita la mine din exterior și m-aș întreba tu cine dracului ești? Și nu vorbesc despre cele câteva fire albe (dintre care vreo două în sprâncene) și nici despre cele câteva riduri -- deși ar merita să vorbesc și despre ele --, ci despre ce se petrece în capul meu.
În capul meu încep să mă simt om mare. Din ce în ce mai mare. Și nu-mi place. Adică nu mă simt pregătită și nici nu vreau și în general, de ce trebuia să se întâmple acum? Era vorba de o criză la 40 de ani, adică teoretic aș mai fi avut doi ani. Având în vedere că eu continui să mă îmbrac în blugi, să ies la beri și să cânt cu Ana în mașină, mă gândeam că poate la mine o să vină abia spre 42, hai, 43. Și acum, la 38?
Știu că ați vrea sa vă descriu ce se întâmplă, adică ce mă supără de fapt, dar tocmai asta e problema. Nu știu. Știu doar că de câtva timp mă uit în oglindă și parcă nu sunt eu. Și atunci îmi vine să plâng. Și mă sperii. Și mi-e dor de mine. Și mă vreau înapoi. Și parcă aș vrea să înșfac timpul și să-i spun "da' mai stai și tu locului!". Iar apoi mă gândesc că iată, au trecut 38 și eu n-am făcut mai nimic. Ăsta e momentul în care deja mă emoționez și întristez așa de tare că trebuie să mă ascund în baie să nu zică Ana că mama a luat-o cu capul. Dar în baie am oglinzi. Două, dintre care una pe tot peretele. Așa că mă opresc, mă uit la mine, vreau să-mi dau două palme, renunț din milă și continui să mă întreb: ce se întâmplă după 38? Dacă vreți să-mi răspundeți, aveți grijă ce spuneți că plâng ușor și mult.
luni, 5 august 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
20 comentarii:
Vezi, dacă te-ai născut vara? Eu am avut criza asta în primăvară. :))) Nu se întamplă nimic după 38 – vine criza, trece criza – cel puțin nu la câteva luni. Vedem mai încolo...
Aha, deci e o criza, am intuit eu bine!
eu am 46, umblu in slapi, blugi, par prins la spate. mi-am schimbat cariera si visez ca peste 10 ani sa traiesc intr-o tara cu soare; m-am saturat de ploi. ar fi a treia tara in care as trai si a treia limba straina pe care as invata-o. nu includem locul de bastina.
Mihaela
Bravo tie, Mihaela! Deci mai am speranta:)
je vois pas le lien entre l'âge et les jeans ! tu peux les porter toute ta vie.la même chose pour les sorties.il faut rester optimiste car à 38 tu es toute jeune et la vie reste bien longue pour toi.il faut savourer les bons moments.ta fille est en train de grandir et après quelques années tu auras l'occasion de profiter de ta vie.chaque âge a son charme et tu découvriras d'autres plaisirs.
Ben, en fait c'est justement l'âge de ma fille qui me rend nostalgique. Elle grandit trop vite:)
alors profite de la vie à travers les yeux de ta fille.c'est une joie plus grande que celle personnelle.
Je profite, t'inquietes pas:)
Mais parfois je panique face à la perspective de devenir la maman d'une adolescente rebelle:)A ce moment là j'aurais besoin d'un hobby et pour l'instant, je n'en ai pas!
ta fille aura sa propre vie et elle aura sa propre famille.tu es trop attachée a ta fille ( c'est de famille car ta mère aussi était attachée à toi et ca se voit).c'est pour ça tu stresses et tu penses déja à l'avenir. n'oublie pas que B à besoin de toi si ana aura sa vie lui finira sa vie avec toi et le couple deviendra plus solide avec le temps alors pense déja à des projets à deux
38? Minunat!
La 38 l-am cunoscut pe sotul meu (al doilea),am facut a doua facultate si un master,la 41 am nascut al doilea copil (intre copiii mei este o diferenta de 18 ani),ne-am mutat in alta tara.Hehe...Acum am 46,ca si Mihaela si ma simt tanara,nu-mi vine sa cred ca este vorba despre mine.
Asadar,Ioana,sweet 38,enjoy! Multi inainte cu sanatate si bucurii!
En fait ma mere a ete la plus cool du monde et elle m'a donne toute la liberte dont j'avais besoin. Mais bon, peut-etre que souvent je stresse inutilement.
Eu am 45 de ani, umblu in pantaloni scurti si rochite scurte. Am picioare si trup de dolescenta. La mare port costum de baie cu slip tanga si sunt in anul IV, la facultate:-).In viitor ma vad o avocata de succes. Crize de acest gen am si eu uneori fiindca mi-e teama de batranete. Mi-e teama ca nu ma voi mai putea purta ca o adolescenta, fiindca mi-e greu sa vad in mine o batranica simpatica cu ochelari si parul prins in coc, fara suvite fluturand in vant.
Mai spuneti, mai spuneti ca incep deja sa ma simt mai bine:))
Eu am 37, in iarna voi implini 38!
Da e ciudata perioada asta, e intr-un fel o perioada in care analizezi mult mai mult ceea ce faci, spui, porti, etc. Nu stiu daca e o criza, nu prea cred in crize.
Am un fel de motto care imi place: Ce este timpul? Timpul este viata!
Anii sunt frumosi oricum, depinde de noi si uneori numai de noi sa avem ani multi si frumosi! Cred ca fericirea, dragostea si intelegerea sunt importante, combinate cu toleranta!
LA MULTI ANI!
Si eu inca port blugi, tricouri, unghii colorate in albastru sau verde si rar ma imbrac elegant!
Da Oana, exact despre perioada asta ciudata vorbesc si eu. Cred ca e pentru prima data cand m-am surprins preocupata de varsta si nu sunt obisnuita:)
Eu de pe la 33 de ani am uitat sirul anilor, fac calcule, tin minte anul nasterii si e mai simplu. Asa socotesc si anii parintilor, si ai bunicilor cand traiau, tinand minte anul de nastere la fiecare.
33 de ani e o varsta reper pentru mine!
Sa primesti cadouri frumoase!
Ce cadou ti-ai dori, intreb din curiozitate!
Eu cam stiu ce imi doresc dar mai este pana la iarna, la anul! Si culmea ca inainte nu imi doream ceva cu atat de mult timp inainte si intotdeauna mi-au placut cadourile pe care mi le aduc altii
fasa sa stiu absolut nimic despre ele! Acum cred ca va fi primul an in care voi spune ce vreau, chiar daca nu va fi surpriza!
Oana, ziua mea a fost deja in iulie, dar atunci eram la mare si parca nu mi-a pasat prea tare de vârsta. Nah ca m-a apucat acum:)Am primit doua coliere frumoase de la Ana si B. In general nu prea stiu ce sa-mi doresc. Uite, cred ca regret ca nu am apucat sa-mi sarbatoresc ziua in ultimii...multi ani. Dar, de fiecare data ori era lumea plecata, ori eram noi plecati.
Mai fa un copil.
Ia-ti blugi albi sau rosii daca tot porti blugi.(ti-as zice si de rochite colorate plus sandalute colorate si cu toc de 3-4-5 cm,dar s-ar putea sa te simti prea pretioasa...)
:)
Crina, cred ca ai pus punctul pe i.Poate asa ar trebui sa fac, dar sunt o persoana destul de indecisa, refractara la schimbari si deci cred ca ar trebui sa mai lucrez un pic asupra mea.
am si eu momente ca ale tale dar noroc ca nu ma tin mult. am noroc am 2 copii, de 4 si respectiv 9 ani, si nu prea am timp de meditatie. daca as mai si slabi putin, m-as simti mult mai bine in pielea mea. mult curaj si multa bafta!
Trimiteți un comentariu