În
timp ce le răsfoiam încercam să-mi imaginez faţa Anei şi cum
avea ea să încerce să urmărească cu degetul fiecare cuvânt din
textul acela de o pagină ca nu care cumva să sară peste ceva din
neatenţie şi apoi, cum avea să se uite prostită la exerciţiul
acela cu dintr-o, dintr-un şi într-o, într-un
şi cum îşi va roade apoi pieliţele de la unghii încercând să
vadă dacă se scrie cu ua sau oa. Şi vai, timpul va
trece, şi ea va mai avea încă atâtea exerciţii de făcut: şi cu semne
de punctuaţie şi cu s-a dezlegat sau sa legat şi cu
o poveste în căutare de titlu.
Zece cerinţe în total, în funcţie de care copiii dintr-a doua vor fi evaluaţi la sfârşit de an. Zece la română, zece la mate. Am văzut şi modelul de test la mate. Despre ce preferaţi să vă povestesc? Despre exerciţiile cu scăderi cu sute, despre desenul uriaş în care trebuiau adunate pe căprării toate figurile geometrice sau despre sutele de litri de ulei care se adunau și se scădeau? Şi nu uitaţi, până la zece mai sunt încă şapte probleme şi totul în nouăzeci de minute! Adică nouă minute pentru fiecare exerciţiu, presupunând că ai reuşit din prima să-ţi scrii numele corect în colţul negru, fără să depăşeşti şi apoi să-l îndoi şi să-l lipeşti perfect.
Cred că din această evaluare naţională la clasa a doua am reţinut un singur lucru: nu contează. OK, dar atunci de ce dracu' o mai dăm? Păi, vă spun eu: pentru că o dau toţi. UE se evaluează pe rupte. Exact ca şi la noi, din ce în ce mai multe sisteme occidentale de învăţământ sunt victime ale reformelor pe bandă rulantă care nu fac decât să bulverseze, să supraîncarce programa şi programul, să dispere părinţii şi să preseze profesorii. Chiar astăzi am citit un articol (dau linkul pentru cititorii mei francofoni, poate își vor da și ei cu părerea) despre dorinţa manifestată pregnant la nivelul UE de a pune în practică un sistem de învăţământ menit a şterge diferenţele şi a eficientiza procesul de învăţare. Şi totuşi, nimic din toate astea nu se întâmplă: nici la ei -- şi cu atât mai puţin la noi.
Francezii sunt realmente disperaţi cu sistemul lor de educaţie pe care îl consideră depăşit, greoi, axat pe performanţă, lipsit de vitalitate şi ineficient. Da, da, aţi auzit bine! Parcă am vorbi de şcoala noastră, nu-i aşa? Sigur, la noi se mai adaugă şi un pic de culoare locală dată de corupţie, lipsă de profesionalism (că salarii mici au și profesorii francezi) şi alte lucruri despre care s-a tot scris. Dacă tot am dat de exemplu sistemul francez, hai să spunem şi că acest hău spre care se îndreaptă nu s-a căscat de ieri, de azi. Adică, concret, el exista şi pe vremea lui Funeriu, care s-a inspirat profund din el. Păi, de ce, frate? De ce te apuci să copiezi şi să te inspiri din ceva care nu merge, că serios nu are cum să prindă viaţă la tine cât oi fi tu de francofon şi cu studii în Hexagon! Concluzia? Cu toată clasa zero la şcoală, cu toată media de la gimnaziu luată în calcul la admiterea de la liceu, lucrurile tot prost merg. Acum, speriat de rezultatele de la PISA unde România a ieşit vai mama ei spre coada clasamentului, Ministerul a decretat că dacă ne va evalua copiii din doi în doi ani o să ştie el exact cum stă treaba şi atunci lucrurile vor fi mai uşor de îndreptat.
În primul rând, ca părinte de elev de clasa a doua, aş fi apreciat dacă comisia de evaluare ar fi citit manualele înainte de a fi gândit subiectele. Nu mai spun că ar fi fost de preferat să vorbească şi cu nişte învăţători şi chiar cu nişte copii de opt-nouă ani ca să-şi dea seama cât şi cum ar trebui să-i evalueze. Pentru că, departe de a fi o banală evaluare, aceste teste de final de an sunt gândite parcă doar pentru elite. Adică tu ca Minister şi până la urmă ca Stat, nu vrei să vezi cât îi duce capul pe copiii ăştia cu ce învaţă ei la clasă, ci vrei să faci pe grozavul, să te umfli în pene şi să ridici, inutil, ştacheta într-un sistem care oricum tinde să nu ţină cont de puterile şi capacităţile intelectuale ale fiecărei vârste. Şi pentru ca tacâmul să fie complet, subiectele sunt imaginate în concordanţă cu programa cea nouă care va urma să intre în vigoare, nu cu cea actuală după care au învăţat ăştia de termină acum a doua. Căci da, programa iar se va schimba. Şi bineînţeles că nimeni nu spune nimic. Chiar nu înţeleg de ce ne tot asigură învăţătorii că va fi bine şi că vor lucra suplimentar la clasă, în loc să tragă comisia aia de mânecă şi să-i spună că e incompetentă şi cretină dacă nu ştie unde să citească programa!
Aseară, la şedinţa cu părinţii, ni s-a spus că ar fi bine ca cei mici să nu ştie că notele la această evaluare nu contează. Eu am ales să-i spun Anei. În primul rând pentru că nu cred că prin minciună ajungi să responsabilizezi un copil (până la urmă nimeni nu-și dorește ca fiul sau fiica lui să învețe de frică) şi-n al doilea rând pentru că realmente nu vreau să se streseze. Această evaluare nu va evalua nimic. Serios, vouă vi se pare normal ca la sfârşitul clasei a doua un copil să se trezească cu un astfel de test de făcut într-o oră şi jumătate? Este un test pilot care a fost dat anul trecut în chip de experiment la cei de a doua. Nu am aflat concluziile și sincer mă îndoiesc că cuiva îi pasă într-adevăr de ele. Important e să avem și noi evaluare "ca în țările civilizate".
Zece cerinţe în total, în funcţie de care copiii dintr-a doua vor fi evaluaţi la sfârşit de an. Zece la română, zece la mate. Am văzut şi modelul de test la mate. Despre ce preferaţi să vă povestesc? Despre exerciţiile cu scăderi cu sute, despre desenul uriaş în care trebuiau adunate pe căprării toate figurile geometrice sau despre sutele de litri de ulei care se adunau și se scădeau? Şi nu uitaţi, până la zece mai sunt încă şapte probleme şi totul în nouăzeci de minute! Adică nouă minute pentru fiecare exerciţiu, presupunând că ai reuşit din prima să-ţi scrii numele corect în colţul negru, fără să depăşeşti şi apoi să-l îndoi şi să-l lipeşti perfect.
Cred că din această evaluare naţională la clasa a doua am reţinut un singur lucru: nu contează. OK, dar atunci de ce dracu' o mai dăm? Păi, vă spun eu: pentru că o dau toţi. UE se evaluează pe rupte. Exact ca şi la noi, din ce în ce mai multe sisteme occidentale de învăţământ sunt victime ale reformelor pe bandă rulantă care nu fac decât să bulverseze, să supraîncarce programa şi programul, să dispere părinţii şi să preseze profesorii. Chiar astăzi am citit un articol (dau linkul pentru cititorii mei francofoni, poate își vor da și ei cu părerea) despre dorinţa manifestată pregnant la nivelul UE de a pune în practică un sistem de învăţământ menit a şterge diferenţele şi a eficientiza procesul de învăţare. Şi totuşi, nimic din toate astea nu se întâmplă: nici la ei -- şi cu atât mai puţin la noi.
Francezii sunt realmente disperaţi cu sistemul lor de educaţie pe care îl consideră depăşit, greoi, axat pe performanţă, lipsit de vitalitate şi ineficient. Da, da, aţi auzit bine! Parcă am vorbi de şcoala noastră, nu-i aşa? Sigur, la noi se mai adaugă şi un pic de culoare locală dată de corupţie, lipsă de profesionalism (că salarii mici au și profesorii francezi) şi alte lucruri despre care s-a tot scris. Dacă tot am dat de exemplu sistemul francez, hai să spunem şi că acest hău spre care se îndreaptă nu s-a căscat de ieri, de azi. Adică, concret, el exista şi pe vremea lui Funeriu, care s-a inspirat profund din el. Păi, de ce, frate? De ce te apuci să copiezi şi să te inspiri din ceva care nu merge, că serios nu are cum să prindă viaţă la tine cât oi fi tu de francofon şi cu studii în Hexagon! Concluzia? Cu toată clasa zero la şcoală, cu toată media de la gimnaziu luată în calcul la admiterea de la liceu, lucrurile tot prost merg. Acum, speriat de rezultatele de la PISA unde România a ieşit vai mama ei spre coada clasamentului, Ministerul a decretat că dacă ne va evalua copiii din doi în doi ani o să ştie el exact cum stă treaba şi atunci lucrurile vor fi mai uşor de îndreptat.
În primul rând, ca părinte de elev de clasa a doua, aş fi apreciat dacă comisia de evaluare ar fi citit manualele înainte de a fi gândit subiectele. Nu mai spun că ar fi fost de preferat să vorbească şi cu nişte învăţători şi chiar cu nişte copii de opt-nouă ani ca să-şi dea seama cât şi cum ar trebui să-i evalueze. Pentru că, departe de a fi o banală evaluare, aceste teste de final de an sunt gândite parcă doar pentru elite. Adică tu ca Minister şi până la urmă ca Stat, nu vrei să vezi cât îi duce capul pe copiii ăştia cu ce învaţă ei la clasă, ci vrei să faci pe grozavul, să te umfli în pene şi să ridici, inutil, ştacheta într-un sistem care oricum tinde să nu ţină cont de puterile şi capacităţile intelectuale ale fiecărei vârste. Şi pentru ca tacâmul să fie complet, subiectele sunt imaginate în concordanţă cu programa cea nouă care va urma să intre în vigoare, nu cu cea actuală după care au învăţat ăştia de termină acum a doua. Căci da, programa iar se va schimba. Şi bineînţeles că nimeni nu spune nimic. Chiar nu înţeleg de ce ne tot asigură învăţătorii că va fi bine şi că vor lucra suplimentar la clasă, în loc să tragă comisia aia de mânecă şi să-i spună că e incompetentă şi cretină dacă nu ştie unde să citească programa!
Aseară, la şedinţa cu părinţii, ni s-a spus că ar fi bine ca cei mici să nu ştie că notele la această evaluare nu contează. Eu am ales să-i spun Anei. În primul rând pentru că nu cred că prin minciună ajungi să responsabilizezi un copil (până la urmă nimeni nu-și dorește ca fiul sau fiica lui să învețe de frică) şi-n al doilea rând pentru că realmente nu vreau să se streseze. Această evaluare nu va evalua nimic. Serios, vouă vi se pare normal ca la sfârşitul clasei a doua un copil să se trezească cu un astfel de test de făcut într-o oră şi jumătate? Este un test pilot care a fost dat anul trecut în chip de experiment la cei de a doua. Nu am aflat concluziile și sincer mă îndoiesc că cuiva îi pasă într-adevăr de ele. Important e să avem și noi evaluare "ca în țările civilizate".
3 comentarii:
problema.13- 235 bucati de capsuni? si a doua zi ceva kilograme? adica mere cu pere ? halal
Tovarășa, cuboidul este un fel de paralelipiped?
Plus că mă întreb și eu precum precedentul comentator... cu bucățile de căpșuni și kilogramele cum fac? Dau cu presupusul că alea ar fi tot kg sau zic la nimereală 50 căpșuni = 1 kg?
Ioana, sînt și testele pentru clase mai mari?
Eu cred ca numai concursurile de admitere functioneaza.
Astea de acum sunt tampenii ca sa egalizeze copiii, sa se dea spagi pentru note, sa nu mai fie nimeni constient de nivelul lui, toti sa-si imagineze ca pot orice cu niste bani in plic dati cui trebuie.
Din pacate multii frustrati care din 90 incoace au ajuns sus au distrus totul ca sa nu mai simta si loazele lor ce-au simtit ei cand picau trepte, admiteri etc.
Trimiteți un comentariu