Domn este acela care, văzând o femeie cu un copil de fustă care stă şi priveşte cu obidă la cele doar două pachete de cărţi cu animale de la Mega Image, spune pe cel mai calm ton din lume:

- Lăsaţi doamnă, nu mai cumpăraţi toate prostiile pentru colecţia asta, că am eu suficiente dubluri de la fiu-miu. Uitaţi, luaţi şi pachetele astea de la mine şi, dacă nu vă grăbiţi, aşteptaţi-mă puţin în faţă, pe băncuţă, că mă duc repede până acasă să vă aduc şi restul de cărţi.

Domn este acela care îmi ţine uşa şi-mi ia sacoşa plină de pui, cartofi, ouă şi portocale (da, ştiu, m-am încăpăţânat să cumpăr ce-mi trebuie, chiar dacă nu se vinde pe cărţi) şi care o porneşte în pas vioi către prima scară de bloc, urcă repede şi coboară cu ditamai pacheţoiul de cărticele. Şi apoi, cu o Ană fericită lângă el şi cu albumul pe genunchi (îl cară zilnic la şcoală), stă zece minute în plină stradă şi o ajută să-şi completeze colecţia. Şi tot el îi mai dă şi nişte cărţi aurii ca să aibă ce să dea la schimb.

Domnule dragă, nu credeam vreodată ca un joc inventat de un magazin să mă poată face să spun asta despre un bărbat pe care abia l-am cunoscut: sunteţi un domn și un tată minunat!