Azi am aflat că încă un prieten a decis să emigreze, să întoarcă spatele unei țări care se pare că nu mai poate garanta niciun pic de stabilitate. În jurul mei din ce în ce mai mulți oameni închid ușa, bagă cheia sub preș și-și fac geamantanele. Am impresia că în curând traiul în România va deveni un act de curaj sau de inconștiență.

Și totuși mai sunt oameni care se încăpățânează nu numai să rămână, dar să și investească și să spere. Mai sunt din aceia care vor încă să facă ceva  în țara lor. Dacă au sau nu dreptate, dacă mai are sau nu rost să aștepte și să creadă că și la noi în țară lucrurile se pot mișca, voi să spuneți. Ocazii veți avea. Vor fi nenumărate. Unele chiar peste câteva zile, când lumea își va oferi flori de St. Valentin sau de 1 Martie. Înainte de a cumpăra buchetele colorate cu parfum olandez, aș vrea să știți că mai am un prieten care este încă în țară și cultivă flori. Primele lui frezii au înflorit deja și acum așteaptă un semn de la voi ca să vadă dacă în România producătorii locali mai pot sau nu să aștepte și să spere. Pe prietenul meu și pe florile lui îi găsiți aici. Ar fi păcat să le lăsăm să se usuce. Și nedrept.