Astăzi sunt un amalgam de trăiri. De bucuria ei că a dus la școală mărțișoare. De stupefacție în fața celor care cărau flori individuale după ce plătiseră oricum un buchet colectiv pe clasă. De duioșie că o fetiță de cinci ani mi-a dăruit în holul radioului o zambilă. De disperarea că voi pune iar vreun kil, două pe mine după ce cartonul cu prăjituri oferit de cei doi colegi ai mei a tronat toată dimineața fix pe biroul  de lângă mine. De sentimentul datoriei împlinite după ce mi-am luat în primire doi pui scumpi, dar naturali aduși la ușă de cei de la Ograda Verde și de o pungă cu legume proaspete și nestropite de la dealerii mei de sănătate. Apropo, dacă vă place spanacul, profitați: este genial, fraged și super bun. De fapt, totul este bun la ei și nu foarte scump.

M-am simțit răsfățată de mama care mi-a dat o cratiță cu sarmale în foi de viță, de bona Anei care ne-a adus bomboane, de cea mică care mi-a făcut un ghiocel din fel de fel de materiale și încă nu m-am văzut cu consortul pe ziua de azi.

Dar acum din amalgamul meu de sentimente, furia stă să bufnească. Încerc să o țin acolo, să o îndes spre străfundurile ființei mele, să-mi spun că oricum nu am ce face, dar uite că ea, furia, pândește orice mișcare greșită, orice privire piezișă, orice "mama, mă ajuți la teme?". Nu, nu mă voi enerva,  nu mă voi răzbuna.

Doar că voi urla un pic aici, pe blog: mi-aaaaaauuu anulaaaaat zboruuuuul de la Romaaaaaaaa! Și acum, în loc de ora 12h30 va trebui să zburăm la 19h. Și vom ajunge târziu și sunt un pachet de draci! Alitaliaaaaaa ești o companie de toată mierda sau cum s-o zice la tine acolo! Dar de dus, tot mă duc! Gata, am zis-o!