Vine Ana de la şcoală:
- Mama, am o problemă. Doamna a spus că vom
avea o oră de pictură pe sticlă şi că avem de ales între trei
modele: Isus cu o coroană de spini, Maica Domnului care plânge şi
încă un sfânt la fel de trist. Eu atunci nu vreau să merg. Am
înţeles că ar mai fi fost şi ceva cu primăvara, dar nu ştiu
dacă am voie să aleg aşa ceva.
Să începem prin a răspunde întrebării. Da, va avea voie să
aleagă altceva pentru că eu sunt adultul plătitor de pictură pe
sticlă şi deci pe banii mei, voi alege eu la cererea ei. Sau, mă
rog, voi alege să stea acasă şi doamna nu-i va pune absenţă
pentru că ştie că în calitatea mea de adult plătitor e posibil
să mă enervez pentru că fiicei mele nu-i face plăcere să picteze astfel de lucruri.
Dar haideţi să vorbim şi despre problema în
sine. Problema unor copii de opt, nouă ani care văd cum şcoala le
flutură o distracţie pe la nas -- pentru că lor le place să
coloreze şi să deseneze --, ca apoi să se trezească puşi să facă
ceva contrar tuturor preocupărilor unui copil normal: să deseneze
oameni trişti şi chinuiţi. Pentru că asta înţelege orice copil
mic din poveştile spuse de obicei la orele de catehizare ortodoxă
desfăşurate în şcolile româneşti. Că nu ştiu care sfântă a
ajuns aşa după ce taică-su a omorât-o cu coasa, că Isus a
suferit imens, că altul a fost biciuit sau... nici
nu vreau să mai vorbesc, că mi se face frică.
Cam la asta se rezumă poveştile despre religie spuse de Ana acasă. Sigur, aş
fi putut să o retrag cu totul de la religie, dar ar fi fost singura din clasă retrasă de la religie; în plus, am
vrut să văd efectiv părerea ei despre ce se întâmplă acolo.
Între timp, ne-am lămurit: mi-a cerut chiar ea să nu mai meargă.
Încerc să fiu rezonabilă şi să mă gândesc
cu înţelegere la toate bunicile fericite că nepoţeii
lor învaţă la şcoală despre Doamne-Doamne, că
să ştii, maică, pe vremea noastră, în anii ăia de foame şi de
război, doar credinţa ne-a salvat.
Bunicii aceia au dreptate. Ei nu au avut parte de carte. Mulţi
dintre ei abia dacă au făcut patru clase. Au muncit de mici, unii
au rămas orfani, mulţi au fost flămânzi şi săraci, şi-au
crescut copiii cu sacrificii pe care noi, părinţii de astăzi, cu
greu ni le putem imagina. Dar au învăţat să se roage, să meargă
la biserică, să dea de pomană, să ţină post, să nu fure, să
nu mintă şi să creadă că cineva acolo sus îi vede şi-i ajută,
dacă poate. Cam la asta se rezumă credinţa. Cea dătătoare de echilibru şi
chiar de energie şi linişte atunci când omul avea nevoie de un
sprijin menit să-l ajute să meargă înainte. Pe baza preceptelor
din Biblie îşi făceau oamenii simpli educaţia, pe alea le
transmiteau apoi copiilor. Poruncile biblice ţineau loc de lege, iar
frica de pedeapsă divină reuşea să păstreze ordinea în
comunitate, fiind cea mai eficientă amendă.
Dacă omul nu ar fi fost fricos din fire, dacă
spaima ancestrală de necunoscut şi de moarte nu ar fi existat, cred
că Biserica nu ar fi avut sorţi prea mari de izbândă. Sincer. Iar
ea ştie foarte bine să speculeze această spaimă. Problema
este când statul acceptă fără niciun fel de reţinere să profite și să bage
spaima în copii doar pentru a face jocurile unei instituţii
dominatoare şi rapace. Atenţie, vorbim de nişte fiinţe care nu au
suficientă putere nici să se apere şi nici să discearnă. Nişte
copii cărora şcoala le povesteşte fără pic de jenă sau ruşine
despre nişte lucruri complet neadevărate. Pentru că ştiţi cu
toţii că dacă Gigel şi-a rupt
piciorul nu este pentru că nu s-a rugat la Dumnezeu cum scrie în
manual, da? Sper că sunteţi de acord
cu mine, altfel probabil nu vă place prea mult ce scriu.
Şi atunci, cum îndrăzneşti tu ca Stat să-mi minţi cu neruşinare
copilul pe banii mei? Asta este de fapt problema! Nu dacă credinţa
în cele sfinte îl va ajuta sau nu în viaţă. Sau dacă e bine sau
nu să creadă şi să se roage. Asta va decide singur. Şi din
păcate, dragă guvern român şi dragă BOR, ţin să te anunţ că,
deşi nu-ţi convine, tot familia este cea care are cea mai mare
influenţă. Practic, dacă mama şi tata se duc la slujbe şi pun
bani în cutia milei, copiii vor face la fel fără ca tu să
trebuiască să iei de la buget pentru salariile profilor de religie.
Iar dacă copilul a fost învăţat că nu contează dacă eşti
creştin, evreu, ateu sau musulman atâta timp cât eşti un om bun,
de onoare şi-ţi faci datoria, atunci niciun manual cu cele sfinte
nu va schimba asta.
Din păcate, după cincizeci de ani de comunism, oamenii s-au năpustit spre Biserică, cu disperarea cu care s-au apucat să bea Coca Cola și să se uite la telenovele. Iar Statul a înțeles că dacă mâine va face un referendum pentru scoaterea religiei din școli, electoratul va vota în marea lui majoritate împotrivă. De ce? De teamă. Că nu se face să te pui tu, păcătosul, cu popii. Și că, poate, dacă școala îi sperie și le vorbește suficient celor mici despre ce pățesc dacă nu sunt cuminți, nu vor ajunge pe căi greșite la maturitate. Oameni buni, nu așa se fac oamenii mari. Este strigător la cer (că tot vorbim de religie) să vezi cum într-o țară unde se încalcă legea fără nicio sfială, copiii cresc cu amenințări. "Dacă nu mănânci, vine poliția", "Dacă nu stai locului, te las aici și plec", "Dacă mai vorbiți în clasă, vă duc la director", "Dacă nu-mi spui cine a râs, te vede Dumnezeu", "Dacă nu îți faci temele, te plesnesc" -- și lista poate continua.
Am ajuns în situația total absurdă în care orice părinte normal care își trimite copilul la școală ajunge mai apoi să-l descoasă și să-l controleze, nu ca să vadă dacă învață, ci ca să vadă ce învață și ce trebuie să corecteze el pe urmă, acasă. Iar religia este una din aceste materii care trebuie atent supravegheate ca nu care cumva, în adolescență, să ne trezim că ne lăsăm copiii în stația de metrou și ei dispar cu totul, fugind la mănăstire, încălcând, nu-i așa, chiar porunca de "să nu minți", dar pe care nici măcar nu și-au propus să o ia vreodată în serios.
Cât despre voi, dragi bunici care vă bucuraţi că uite, într-o lume care
s-a întors cu susul în jos, în care există atâta mizerie pe
stradă, unde până şi desenele animate sunt pline de vorbe urâte
şi unde copiii nu mai ştiu parcă ce e aia respect, şcoala s-a
gândit să-i înveţe despre Dumnezeu, vă rog să mă ascultaţi un
pic şi să-mi răspundeţi cu sinceritate la câteva întrebări: aţi dori
ca nepoţeii voştri, la şase, şapte ani, să-şi petreacă
dimineţile de duminică la biserică şi nu în parc? Aţi vrea ca
în loc de desene animate, să stea şi să se uite la Trinitas? Aţi vrea să
refuze să se joace cu băieţelul din vecini pentru că bunica lui e
evreică? Aţi vrea ca atunci când e bolnav să scuipe medicamentele și să se roage la Dumnezeu? Aţi vrea să asculte de popă şi nu
de mama sau de tata? Pentru că despre asta îi învaţă la şcoală --
despre credinţă le povestiţi voi, dacă vreţi. Pentru că Dumnezeul lor nu este la fel cu cel pe care vi-l imaginați voi.
4 comentarii:
Exista un curent care spune ca religia este cea care aduce moralitatea in viata noastra.
Din cele 10 porunci inveti sa nu furi, sa nu ucizi, sa nu minti, sa nu faci rau altuia.
Totusi eu nu cred ca este asa, eu cred ca aceasta moralitate este un atribut intrinsec al omului, o mostenire genetica de la cei care s-au descurcat mai bine impreuna, ajuntandu-se unul pe altul.
Pentru a argumenta fraza de mai sus as vrea sa folosesc un documentar dar nu il am la indemana acum, asa ca ma rezum la: Morality 1: Good without gods http://www.youtube.com/watch?v=T7xt5LtgsxQ
Inainte de 89 exista facultate de teologie in Bucuresti si cred ca inca intr-un oras sau poate doua.Seminar teologic, idem.
Acum sunt pe toate drumurile, la mine in oras la seminarul teologic sunt adusi copii care nu au reusit sa ia capacitatea, copii de la tara pe care-i cunosc preotii de acolo, si care sunt adusi la seminar din motive financiare(sa existe seminarul, sa primeasca bani de la buget,apoi acolo au cantina, copiii au mesele asigurate, au camin, primesc haine), dar, repet, sunt cei mai slabi copii din judet, dpdv intelectual.La seminar se fac niste materii de te doare mintea, oricum dint-a X nu mai fac nicio ora de mate, fizica, chimie, biologie, genetica.Nici macar romana nu fac cine stie ce.Evident ca mare parte din ei merg la teologie, ca doar suntem oras universitar, nu ne jucam.In final, la un liceul de 1000 de elevi(despre care am eu stiinta precis) liceu care odata scotea muncitori, iar acum nu se stie ce,in anul de gratie 2014, exista o singura profa de fizica, si aia pensionara si 6(sase) profesori de religie.Acum o luna unul dintre ei a mancat bataie de la un elev mai nervos...La scolile generale,idem, "profesoare" ciudate,tinerei dubiosi.E mare pacat.
Ora de religie ar trebui sa-i invete pe copii sa fie corecti, sa nu copieze,sa nu minta prea rau,sa stie ce-i ala respect, bun-simt etc.Ar trebui sa le deschida apetitul pentru citit,sa se faca un pic de cultura generala, gen istoria religiilor etc.
In niciun caz sa nu se dea note si in niciun caz sa nu conteze religia la vreun examene, concurs etc.Si oricum n-are ce cauta ora asta la scoala primara, poate printr-a 7-a, a8-a ar putea avea ceva noima.
Parerea mea de om dus de bunici la biserica,putin,si cu explicatii decente, si care-n clasa a4-a a citit Cantarea cantarilor(ca de,eram mare cititoare de tot ce prindeam) si a ramas, pt cateva zile cel putin, nitelus bulversata :)
A! Cică Anonim din 22 februarie 2014, 15:48 zice: "... sa nu minta prea rau..." aaahahahahahahahahahhahahaha!!!! God!
Da' cum? Să mintă un pic mai bine? Sau cum? Să mintă rău (nu 'prea rău')?
În rest, da, oooo daaaaa, n-are ce căuta ora aia de religie aşa cum e ea acum, la şcoală, în orar. Să facă religie dar NU în timpul alocat Orarului. Să-i ducă profii la biserici, mănăstiri, muzee atunci când e sărbătoare sau când e lunga vară fierbinte şi copiii numa' nu turbă prin cele blocuri, că putea-i-ar duce de câteva ori în timpul ăsta liber, e lung anul şi ocazii sunt destule să se facă şcoala de după şcoală, să se folosescă judicios timpul. Sau să nu mai facă religie, să şi-i ducă ei, părinţii, unde vor şi când vor, na.
În timpul orarului standard e RĂU să existe ore de religie - într-un fel sau altul sunt elevi de la altă religie care ce să facă în orele alea, de-a lungul anului? Să-i scoată profesorii pe cei de altă religie pe coridor? Să-i trimită la bibliotecă (uneori e închis, se deschide în timpul pauzelor).
N-are ce să caute religia în orar, la fel cum nici sportul n-are. Merg ăia 30 din clasă la sport şi pe urmă merg la ore de română-mate-fizică-engleză-chimie-franceză sau ce-o fi şi... şii... şiii.... guess what? TRĂZNEŞTE de putoare de transpiraţie în clasa aia, după o oră de-asta de sport. AAAAAAAAAAAA, pardon - trăzneşte în FIECARE clasă, la unii de la 9 la 10, la următoarea clasă de la 10 la 11 şi tot aşa, că toate clasele au sport în orar, de luni până vineri. NU are ce să caute sportul inclus în orarul şcolar zilnic. Să facă sport toţi şi încă de 100 de ori pe săptămână nu numai de 2 ori, ducă-se la cluburi, la bazine de înot, care pe unde are chef, la orice sport, fiecare la ce vrea, ducă-se pe stadion dar NU la şcoală - îşi mai rupe câte unul o mână-un picior... proful ăla de sport tre' să se ocupe de elevul cu mâna ruptă şi de restul de 29 cine să se mai ocupe la ora aia?).
DA religiei şi sportului DAR NU în orarul de zi cu zi (ci în after school, în şcoli de vară/iarnă, în timpul liber - că o să fie, să vezi numa' cum se scurtează orarul la 4 ore zilnic dacă se scoate balastul=educaţie civică, religie, sport, educaţie tehnologică şi alte asemenea).
Sau, mvai, le-o pica profilor de sport + religie steaua dacă or munci, dacă or avea loc de muncă de la ora 12 până pe la 16-17 zilnic? zilnic dar DUPĂ orele alea de ce-or fi ele, de Teoretic... Cică hai, fă o chimie cu careva după ce ţi-o cântat la muzică de la 8 la 9 dimineaţa, pe urmă ţi-o pictat cu nu ştiu ce amestec de culori de li s-o trezit artistul din sine de la 9 la 10, pe urmă ţi-o alergat în tot felul de paşi săltaţi şi adăugaţi şi rostogoliţi de la 10 la 11 - aşaaaa, şi după aia mai fă o chimie, o mate şi încă oareşceva din care ori dă teză ori dă examene, gen.
Fă şcoală cu ăştia dar numai după ce îi storci cu tot felul de educaţii antreprenoriale şi tehnologice, să ştii sigur că li s-o terminat bateria pe când se duc la ora aia amărâtă de română (şi pe urmă te miri că nu înţelege un text sau nu îi în stare să scrie româneşte... păi dacă mânuca lui îi deja de bună dimineaţă formată să dea zdravăn în mingea de baschet sau gingaş cu pensula de 2, după caz).
Ca mama de copil de clasa a doua sunt tare suparata ca are teme la religie.Destul de des.De scris cate un mic text, de desenat icoana de acasa, de colorat nu stiu ce...nu conteaza...20 min tot ii ia, ca timp. Si mai e si mare harmalaie la ora.Si mai au si manuale. I-am transmis prin invatatoare, sa nu le mai dea teme de aiurea.O vreme a fost ok.Apoi a reinceput. Zice ca nu are timp sa termine ce are de facut in clasa.La clasa a doua, teme la religie?
Trimiteți un comentariu