Avea vreo cinci ani. Era blondă cu ochii de un albastru ce părerea şi mai intens de la câtă mirare i se citea în priviri. Apoi, brusc, lumina din ochi i se stingea ca atunci când întorci spatele unei camere pe care o laşi în întuneric. A venit la mine în braţe. Nu a chemat-o nimeni. Pur şi simplu a intrat în biroul acela mic cu pereţi de sticlă, m-a văzut şi s-a cocoţat pe genunchii mei. Apoi, cu o mânuţă mică întinsă spre mine încerca parcă să prindă cuvintele care-mi ieşeau pe gură în pumnu-i de copil. Scotea nişte sunete neînţelese şi se agăţa practic de buzele mele doar-doar va reuşi să vorbească şi ea aşa.
- Nu-i voieeee, stai cuminte! i-a spus doamna cu care stătea.
Mi-a lăsat gura în pace. Nu cu totul. Continua să stea la mine în braţe când, asemeni unui duh rău din poveşti, ceva înfricoşător şi mare a luat-o cu el. Pe ea, cea din spatele privirii incredibil de albastre. Pe ea, cea care în faţa noastră, a celorlalţi, era copilul cu autism. Ştiţi ce m-a şocat cu adevărat în poveştile acestor copii şi ale părinţilor lor? Când cineva, o mamă de băieţel diagnosticat cu tulburări din spectrul autismului, mi-a spus într-o zi noi nici măcar nu putem afla cum e acolo, în lumea aia a lor. O fi prietenoasă, o fi înfricoşătoare? Cine ştie?
Au trecut ani buni din ziua când o fetiţă blondă cu ochi albaştri a încercat să-mi fure cuvintele. Nu mai ştiu nimic despre ea. Sper doar că terapia pe care o făcea să o fi ajutat să-şi creeze singură vorbe. Şi sper ca duhul cel rău să fi fugit departe. De ea şi de cât mai mulţi.
Astăzi este Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului. Cu această ocazie, Federaţia
pentru Drepturi și Resurse pentru Persoanele cu Tulburări în Spectrul Autist
organizează, prin intermediul fundaţiilor şi asociaţiilor membre, o serie de
manifestaţii şi evenimente, atât în Bucureşti cât şi în ţară. Mai multe aici.
Iar dacă vă întrebaţi ce am putea face noi ceilalţi, părinţi care nu ne-am confruntat niciodată cu astfel de tulburări, ei bine, cred că am putea începe prin a ne educa pe noi, pe ai noştri şi pe cei din jur să acceptăm că suntem diferiţi şi că diferiţi înseamnă pur şi simplu altfel. Nu mai rău. Doar altfel.
Pastile impotriva amocului
Acum un an
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu