marți, 29 aprilie 2014

Măi, fată, măi!

De când mă ştiu, schimbările mi-au provocat adevărate atacuri de panică. Nu sunt o persoană deloc spontană, am nevoie de un timp doar al meu pentru a-mi pune ordine în gânduri, pentru a respira adânc înainte de a lua o decizie. Şi vai,  îmi este atât de greu să mă hotărăsc.

Nu mai departe decât ieri. Mi-am dat seama că am nevoie de o geacă de ploaie. Nu foarte groasă, cu glugă şi care să nu fie prea sport. Am văzut una sâmbătă. La Zara. Mişto, verde închis. Cam scumpă însă, aşa că am plecat. Am fost duminică din nou prin oraş. Am tot căutat o variantă mai accesibilă. N-am găsit. În mintea mea se lăfăia doar geaca de la Zara. Ca să nu mai lungesc povestea. Mi-au trebuit trei zile de bătut magazinele ca să ajung să mă conving că îmi doresc cu adevărat geaca aia.

Nu vreţi să ştiţi cum e cu vacanţele. Mă gândesc şi mă răzgândesc de o mie de ori înainte să rezerv ceva. Şi apoi, când mai sunt doar câteva ore, ca acum, când bagajele sunt aproape gata, ca acum, încep să intru în panică. Oare ce mi-a trebuit toată tevatura asta? Oare nu mai bine stăteam eu acasă şi dormeam de 1 mai ca tot românul? Bineînţeles că dacă aş fi stat acasă, aş fi fost nefericită până în prag de depresie că nu mergem nicăieri. Deci, jamais contente, vorba francezului. În plus, nu sunt eu dacă nu-mi fac o mie de griji: oi fi luat tot? Ne ajunge? Nu-i prea puţin? N-or fi bagajele prea mari? Oare e ok cazarea? O ploua? N-o fi frig? Şi în timp ce un vârtej de întrebări mi se plimbă prin creier, încep să mă pregătesc de zici că urmează să emigrez, nu să stau trei zile. Mă duc la coafor, tund bretonul copilului, spăl frigiderul, dau eventual şi cu aspiratorul, îmi fac listă de plătit facturi, trec pe la mama, plătesc bona.

De ce sunt aşa? Merit două palme şi un şut în fund. Mi le-aş da singură, dacă nu mi-ar fi milă de mine. De stres şi agitaţie, mă doare burta. Şi am palpitaţii. Şi mâine plec. Şi acolo cică o să cam plouă. Şi mi-am făcut deja programul pe ore. Şi ce bine o să fie, nu-i aşa? Hai, ziceţi că aşa e, vă rog!

9 comentarii:

Alexandra Albu spunea...

O sa fie foarte frumos asa cum a fost mereu in vacantele voastre. Chiar si cea in care ati vomitat :) Ce naiba, pleci cu ai tai intr-o excursie, e ze best! Nu mai conteaza restul, si daca ploua, ce? Da' ia sa vezi ca n-o sa ploua!

Ioana spunea...

Aoleu, nu-mi adu aminte de aia cu voma:) Si zici tu ca nu o sa ploua? Faci o vraja? Please:))

Orin spunea...

Nu te mai stresa, Ioana, va fi bine! Eu am prins şi ploaie la Roma, anii trecuţi, a fost frumos şi aşa! Drum bun şi aveţi grijă de voi! :)

I. spunea...

Ce zodie esti?

Ioana spunea...

Pai, Orin, eu sunt insusi stresul:)

Ioana spunea...

Rac

Alexandra Albu spunea...

A plouat?

Ioana spunea...

Am plecat din București la 6:20 și abia acum jumătate de oră am ajuns în apartament pentru seară -- ne-am plimbat toată ziua prin Roma. A picurat foarte puțin în câteva rânduri, nici de glugi n-a fost nevoie. Vă povestesc mai pe larg zilele viitoare.

Alexandra Albu spunea...

Ti-am zis ca ma concentrez, da?

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes