Am auzit de multe ori mame plângându-se că atunci când lasă copiii din dotare cu tații, cei mici ajung să petreacă ore întregi la televizor sau pe tabletă, cu o felie de pizza în față, tâmpindu-se încet și sigur între patru pereți și fără nicio fereastră deschisă. Domnilor, astăzi vă dau ocazia să vă revoltați în fața unor astfel de acuzații și să povestiți ce faceți special cu cei mici atunci când stăpâna nu-i acasă.

Dacă v-au secat ideile, iată una de la consort. Se numește Parcul Natural Comana și e la doar treizeci de kilometri de aerul îmbâcsit al capitalei. Eu foarte multe nu am ce povesti, pentru că, după cum v-ați prins, ieri am dispărut din viața familiei din motive de multiple treburi la serviciu și nu numai. Am înțeles însă că e frumos, aglomerat în weekend, există multe specii de păsări și uneori sunt și la vedere (ieri erau doar niște rațe), pădure numai bună să o bați în lung și-n lat, lac cu pod și restaurant.

Înainte de a vă povesti pe scurt ce au făcut ai mei pe acolo, vreau să vă spun vouă, doamnelor, că, spre deosebire de noi, tații sunt adesea muuuult mai relaxați și mai imaginativi și de astfel sfârșesc, chit că ne convine au ba, să fie preferați de odrasle în momentele lor de joacă. Priviți, rogu-vă către parul cu pămătuf, din imagine. Se numește trestie și odată ce tatăl coboară prin noroi pe buza lacului pentru achiziționarea un exemplar, acesta va face invariabil deliciul copilului, atrăgând în același timp privirile pizmașe ale tuturor copiilor din jur, însoțiți, bieții de ei, de mame neputincioase și fără spirit de aventură.


La capitolul distracție pură, la Comana aveți de ales între Parc Aventura la prețul de 50 de lei de copil sau datul cu tiroliana la 10 lei pentru o survolare a lacului. Dat fiind harnașamentul din imagine (vă rog să remarcați că în această primăvara se poartă casca asortată cu bluza), ați înțeles și singuri ce au ales ai mei [n.r.: era același echipament pentru ambele; eu am dat-o pe Ana doar în tiroliană]. Aveți grijă că și aici e coadă mare, dar, dacă sunteți bărbat, probabil că vă va da prin cap să lăsați numărul de mobil și să vă sune ăia de acolo când se eliberează. Eu mai mult ca sigur aș fi stat ca fraiera la coadă.
Am înțeles de la ai mei că inițial și-ar fi dorit să închirieze biciclete și să se plimbe cu ele prin pădure unde există trasee pentru așa ceva. Doar că biciclete nu mai erau, timp să aștepte nici atât (dacă ești bărbat nu te scoli duminică, în zori, să mergi la pădure că doar nu pleacă nicăieri foioasele), așa că au pornit-o voinicește prin codru. Probabil că dacă ar fi fost cu mine, ar fi avut și acum trestia că, nu-i așa, dacă ai vrut-o, acum ai grijă de ea! Nu și cu tata! Pentru că, vorba cântecului, daddy cool. Am dreptate, taților?