1. Vacanța copilului. E binevenită, avea nevoie de ea, doarme mai mult, se bucură de timp, dar...nu era momentul. Nu acum, nu zilele astea când o pendulă mare stă deasupra capului meu și bate zgomotos "re-pe-de, bing" "re-pe-de, bang".

2. Deadline-urile. Doar două. Dar sunt peste munca la zi. Peste turele la radio. Peste buletinele de știri. Peste program și ăla suficient de încărcat din motive de zile libere de sărbători.

3. Bona. Minunată, indispensabilă, dar evlavioasă. Și ca un făcut, vacanța copilului și materialele mele cu predare mâine, poimâine, se suprapun cu Săptămâna Mare și de aici "doamnă, am și eu o mică rugăminte. Dacă se poate să nu întârziați azi și mâine și poimâine, că vreau să ajung și eu la biserică și am și treabă pe acasă."

4. Paștele. Ala de se lasă cu plecare la țară și cu Iepure aducător de cadouri. Pe care, normal, nu le avem. Și pe care, normal, trebuie să le luăm cumva. Adică să le iau. Normal. Și habar nu am ce. Și când.

5. Vacanța. Aia de vară. Aia în care nu știu unde vreau să merg. Adică o să fie la mare, în Grecia, dar mai mult habar nu am. Tot ce știu e că acolo unde îmi plăcea nu mai sunt locuri. Și acolo unde chiar îmi plăcea e scump. Și ca să găsești ceva, trebuie să cauți. Și deci, ai nevoie de timp. Și iar aud în urechi "re-pe-de, bing", "re-pe-de, bang".

6. Munca. Cea de zi cu zi, cea care va începe peste jumătate de oră ca să se termine undeva, după nouă. Gata, bate pendula. Trebuie să fug. "Re-pe-de, bing", "re-pe-de, bang". Te pup, blogule!