marți, 28 octombrie 2014

Copila de zăpadă

Am ales-o la întâmplare. Nu știam nimic, nici despre autoare, nici despre carte. Mi-a atras însă atenția coperta. Și numele greu de pronunțat al scriitoarei: Eowyn Ivey. Pe copertă, o imagine ce m-a dus cu gândul la poveștile rusești. Un moment de intuiție pentru că acțiunea chiar se inspiră dintr-un basm rusesc. O poveste de iarnă cu fulgi mari și vânt puternic ce parcă îți biciuiește obrajii în timp ce stai la căldură și citești. O poveste cu multe mirosuri. Nu explicite, dar parcă pe măsură ce dai paginile îți vine în nări parfum de zăpadă și de conuri de brad. O poveste tristă care se termină cu bine. Ceva de genul "il y a toujours de l'espoir" (exista întotdeauna speranță).

După ce pierd un copil, Jack și Mabel aleg să fugă departe de ochii lumii, în Alaska. Acolo speră să se regăsească și să-și înece amarul în întinderile pustii și iarna nesfârșită. Într-o seară, fac o fetiță din zăpadă. Ca prin minune, a doua zi, fetița prinde viață și ajunge să devină fiica pe care nu au avut-o niciodată. Doar că ea este un copil al zăpezii și nu poate fi îmblânzită. Când iubirea o prinde și dă să o țină pe loc, fetița...

Nu, nu o să vă spun cum se termină. Vă las pe voi să descoperiți. O carte numai bună de citit la ceas de iarnă, cu fulgi afară și miros de mere coapte în casă. O carte atât de frumos povestită că parcă o simți cum îți curge la picioare. O carte cu o fetiță cu un nume ce parcă se aduce singur din ținuturi de gheață: Faina. O carte pe care v-o recomand.







1 comentarii:

Laura Frunza spunea...

De cand am cartea asta pe to read list! Trebuie musai sa mi-o cumpar!

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes