Merg în fața mea, fiecare cu ghiozdanul în spate, aidoma unei perechi de melci ce se târâie spre niciunde. Iși vorbesc. La început mai pe șopotite, apoi, uitând de mine, vocea le redevine normală.
- Tu când ai cea mai liberă zi? întreabă Ana mea.
In așteptarea răspunsului, se apucă și rupe absentă un țurțure dintr-un burlan.
- Păăăi, nu prea știu. Depinde și de teme, zice prietena.
Inarmată cu țurțurele ce-i picură la picioare, Ana continuă:
- Dar cea mai plină zi?
Timp de așteptare zero.
- Marțea. Am școală, apoi engleză, apoi dansuri. Ajung înapoi acasă foarte târziu. Tu?
A rupt țurțurele în două și acum, cu câte o bucată în fiecare mână, încearcă să lase urme în mormanele de zăpadă murdară de pe trotuar.
- Eu? M-am apucat să iau lecții de chitară.
Colega se oprește.
- Inveți muzică clasică?
-  Ce-ai fată?! Rock! Uite autobuzul, fugim?
- Păi și mama ta?
- Nu-ți fă griji, fuge mai repede decât ai crede!

sursa foto aici