Am trimis-o afară, la zăpadă. Abia mai târziu am aflat, de pe facebook, că cică ar fi un ger de crapă pietrele. Ea nu s-a plâns. Doar că a plecat din parc și s-a dus la o prietenă unde a și rămas la prânz. Mai târziu,  m-a sunat maică mea: ești bine? Nu te plictisești de ziua ta? Mă face să zâmbesc. Mă uit la cana de cafea de pe masă, la Paris Match-ul cu Michèle Morgan pe copertă, îmi trec mâna prin părul încă umed de la duș, mă înfășor mai bine în halat și mă întind cât sunt de lungă pe canapea, cu capul pe una dintre pernele cu dungi colorate.

Am lăsat să cânte niște franțuzisme prin casă și încă oscilez între TV5 și Elena Ferrante. Mi-a plăcut mult "Prietena mea genială". E primul volum dintr-o trilogie. Mi l-a dăruit exact una dintre cele două prietene geniale pe care le am și cu care urmează să mă văd mai pe seară. Un hummus, o bere sau un vin, un Centrul vechi în trei, o bârfă că tot m-am întors de câteva zile din Franța, o vorbă bună, niște urări acolo, câteva planuri și speranța că va fi bine. Ana va fi plecată la o prietenă. Mă bucur că are. Prietene. Că o cheamă, că se duce, că rămâne, că vin. Că nu e singură cu vreo tabletă în brațe, cum am văzut că se poartă. Nu am vreo problemă cu tableta, ci cu singurătatea din spatele ei.

Așa că, mamă dragă, nu, nu mă plictisesc. Ci, vorba francezilor, "mă ocup". Eu cu mine și eu de mine. Am făcut chiar și o ciorbă de curcan și un soté de mazăre. Stiai că Michèle Morgan a fost obsedată de dans, în adolescență? Nu-ți mai povestesc despre ea, o să-ți dau direct revista. După ce o termin. Deocamdată, vorba francezilor "je prends mon temps". Adică, îmi iau timpul și-l țin bine. In rest, stai liniștită, o să-mi pun căciulă când ies afară si o să iau un taxi dacă văd că se face prea târziu.