Mama ta avea vârsta mea când am cunoscut-o. Patruzeci de ani. Teribilă vârstă. Teribilă. La fel de strivitoare ca iubirea. Sau poate chiar și mai teribilă. Ca frica. Era frumoasă mama ta când am văzut-o prima dată. O țin minte cum stătea acolo, lânga tine, cu jeanșii ăia strânși pe fund și cu pantofii cu toc care-i făceau picioarele și mai lungi decât erau, de parcă voia să ajungă sus, cât mai sus, să te apere dacă ar fi fost nevoie. Și era. Nu știu să spun de ce sau de cine, dar știu că era. O simțeam în respirația ei, în felul în care se uita în jur, în felul în care se uita la tine, de parcă nu te născuse încă. In felul în care se uita la mine, de parcă eram acolo doar ca să smulg, să rup, să sfâșii.

Țin minte că mi-a zâmbit și buzele i s-au deschis în zâmbetul ăla larg și generos al femeilor care se știu frumoase. Dar mai ales iubite. Era frumoasă, mama ta, cum se ținea acolo, lângă tine, aproape lipită de brațul tău. Oare de când stătea așa? Oare de când se lipise acolo și zâmbea și întindea mâna către oricine trecea prin fața ta, și-i spunea "dac-ai ști ce bine ne pare să te cunoaștem", și apăsa cumva pe ne-ul ăla ca să înțelegem că ea nu pleacă. Cum să plece? Unde să plece? Nici nu-și desfăcuse încă picioarele ca să te lepede în lume. Și nici nu voia. Iar tu nu dădeai semne că ai fi vrut să te naști. Nu, nu. De ce să fi vrut așa ceva? Asemenea grozăvie? Nașterea doare. Tu nu voiai să-i faci rău mamei. Nu puteai să o faci să plângă cum au făcut-o alții. Iar ea știa. D-aia îmi și zâmbea, în timp ce se trăgea un pic mai spre tine, și mai spre tine, ca să-mi facă, chipurile și mie, un pic de loc. Cum te cheamă?, așa m-a întrebat și a început să-mi povestească de tinerețea ei, uitându-se în ochii tăi și neauzind numele meu.

Acum am și eu patruzeci de ani, iar mama ta a îmbătrânit. Brațul ăla, al tău, de care stă încă lipită e parcă mai subțire ca celălalt și cumva mai lung. O fi tras de el, mă gândesc și-i întind mâna- îmi pare bine să vă revăd! Și nouă, dragă, și nouă! Oare cum o fi mama ta când nu e mama ta? Nu există răspuns pentru că nu există o astfel de întrebare. Să vă ajut? Nu, nu, stai cuminte și odihnește-te, nu vreau să faci nimic. Suntem la ea acasă, în bucătărie. Toți trei. Mama ta curăță morcovi. Din când în când, mai aruncă un ochi la televizor. Un om povestește despre impozite. Niște nenorociți, spune ea și tu dai din cap că da, da, așa e, are dreptate. Întotdeauna ea are dreptate. Și când nu are, o știți doar voi doi. Eu tac. Nu știu ce să spun, așa că nu spun nimic. Aș putea să tai ceapa! Nu e nevoie, dragă, stai cuminte acolo! Stau. Mama ta a terminat de curățat și a închis televizorul. Mâncăm în curând, a zis și s-a uitat la tine și cumva privirea ei a tras un cerc în jurul vostru, cât să încăpeți doar voi doi. Tatăl tău a plecat când tu aveai șase ani. În ziua aia, mama ta a plâns, tu ai luat-o în brațe nu mai plânge, mami, nu mai plânge, o să te apăr eu, așa i-ai zis și chiar dacă nu i-ai zis așa, ea așa a auzit. De atunci nicio lacrimă, mi-a zis-o și mie, niciuna. In viața mea e un singur bărbat care contează, povestește ea și pare că-și apasă cu palmele pe burta rotunjită de menopauză.

Tu începi să pui masa- o farfurie pentru mine, a doua pentru tine și a treia pentru ea. Mama ta mă servește prima. Eu sunt musafirul. Tu îți strecori mâna pe sub masă și-mi iei genunchiul în palmă. Poftă bună, copii, spune ea și tu-i spui că-i delicios, ea dă din cap că da, așa e, iar eu mestec încet, în timp ce mâna ta mi se plimbă în sus și-n jos, pe gambă. Mâine o să mâncăm la mine, spun și mama ta rămâne pentru o clipă cu furculița ridicată, de parcă-ar fi o armă. Tu taci și dai televizorul mai tare, să asculți ce zic ăia despre impozite. Mă trag cu scaunul mai spre tine și mă lipesc de brațul tău. Ii zâmbesc mamei tale. Ea lasă privirea în jos și strânge din buze. Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai mamă din țară? Am patruzeci de ani. Teribilă vârstă. Teribilă. O știu și eu, o știe și ea. Doar tu n-o știi. Și nici nu trebuie. 

                                                                   Sursă foto aici