Dacă vă imaginaţi că o să încep acum să ţin pledoaria bio pentru neam şi ţară, să public manifestul pro-organic sau să vă trag de urechi pe cei ce aruncaţi de-a valma gunoiul, vă înşelaţi.

Vreau doar să vă vând un pont: e un magazinaș undeva pe Ştefan cel Mare, mic, dar şic, cu o vitrină ca din Hansel şi Gretel. Il cheamă Napati, iar dacă vreţi să vedeţi cam ce e pe acolo, să-mi lăsaţi şi mie câte ceva (mai ales din suculeţele alea delicioase despre care Ana a zis că sunt cele mai cele din lume).

Pe Napati îi ştiu din copilărie - a lor, nu a mea. Au crescut sub ochii mei vigilenţi şi acum s-au mutat la casa lor, după cum v-am spus. Mai au şi casa veche de la www.napati.ro, unde îi puteţi găsi.

Căsuţa nouă şi adevărată, nu cea virtuală, e o cămăruţă plină de lucruri minunate, cu loc de joacă pentru cei mici şi cu fel de fel de bunătăţi, tot pentru ei. Eu i-am vizitat într-o zi cu ploaie și n-am mai plecat vreo... hai să nu vă spun cât timp am stat pe capul lor.

Oricum, nu m-au dat afară, ba dimpotrivă. Am beneficiat de un tur ghidat complet, cu tot ceea ce vrei să ştii despre exponate. Ca la Versailles, mai puţin preţurile. Nu sunt "bon marche", vorba francezului, dar nici să te pună pe fugă. Iar când acasă te aşteaptă ăla micu, care, săracu, nu ştie să citească încă etichetele şi deci răspunzi direct pentru ce îi aduci, atunci Napati e o soluţie. Măcar din când în când.

Eu aşa fac şi-n zilele alea mă simt foarte bine. Chiar dacă sunt cu ploaie.