În curte cu Leti, de Paşte anul trecut

- Mami, câte zile mai sunt până la Paşte?

Cam aşa îşi începe Ana dimineţile, de vreo două săptămâni încoace. De când a început să înţeleagă cum stau lucrurile pe lumea asta, Ana ştie că sărbătorile înseamna mersul la țară. Căsuţa de la țară e de fapt căsuţa Anei. Un locuşor pierdut printre dealuri, pe o uliţă prăfuită unde se plimbă liniştite găinile, unde oamenii locului merg cu căruţa sau bicicleta, unde seara se umple aerul de sunete de talangă.

Țara Anei e în curtea mare cu iarbă înaltă, care e cucerită de cum ajungem de copiii vecinilor. E Marius, care dis de dimineaţă face ca toate orătăniile la el în bătătură, doar doar l-o băga cineva în seamă. Mama lui l-a părăsit când avea doi ani. Îl creşte bunica. E Leti care are patru surori şi o bunica la pat. Trăiesc cu toatele într-o căsuţă mică, cu două camere şi fără ajutor. Mama e la munca în Grecia. E şi Mihăiţă, care a stat cu bunica cât a fost mama la muncă, în Spania. Acum s-a mutat în Bucureşti cu ea şi "omul ei". E şi Gabi cu surioara lui care la 4 ani nu vorbeşte.

Dar toţi sunt prietenii Anei. Prieteni adevăraţi cum numai copilăria îţi poate da. Ei i-au arătat prima dată găinile şi raţele, cu ei era atunci când s-a dus să vadă un porc, live, şi de bucurie l-a pupat pe bot. Tot cu ei merge în fiecare iarnă la colindat prin sat şi apoi se strâng la noi, pe terasă, să-şi împartă banii şi bomboanele. Acolo, la ţara ei, a fost Ana la cules de mure şi la gârlă. Acolo, pe uliţa care urcă spre biserică a făcut într-o iarnă ditamai trenuleţul de sănii. Și tot acolo mergem vara în curtea bisericii, să culegem mere din pomi. Mai ales din cel care-şi lasă crengile bătrâne până la pământ, că Ana e mare de acum şi greu de ridicat în braţe până la merele de sus. Și tot vara vin copiii la noi şi se bagă cu toţii sub salcia din curte ce se transformă în cea mai frumoasă căsuţă de jucărie, cu o pătură drept covor şi frunze dese în loc de pereţi.

Si mai e şi mirosul de gem de afine care se fierbe la foc mic în bucătărie, şi dimineţile în braţele bunicii şi poveştile cu zâne spuse seara, la asfinţit şi fuga pe dealuri şi chiotele de bucurie şi nopţile de vară când Ana şi tata stau întinşi în curte şi numără stele.

-Mami, eu la țară la mine nu am nevoie de ceas. Mă trezesc păsărelele.

Mai sunt 29 de zile şi vine Paștele. Și o să mergem la țară şi o să căutăm ouăle colorate pe care Iepuraşul le ascunde prin curtea mare cu salcie.

Și o să ne uităm cum trece timpul. Încet, încet, cu paşi de copil şi ciripit de rândunele.