Ziua a început ca de obicei. Ceas care sună, mână care îl închide, pătura jos, picioarele pe podea.
Mirosul de cafea, apa care curge, telecomanda. Vocea Anei, braţele mele în jurul ei. Ea vrea să mai stau. Și eu.
Haine, geantă, chei. Scări, străzi. Lume. Nişte muncitori. Doi covrigi. Cineva mă calcă pe picior. Mă grăbesc. Mirosul de cafea. Gustul e prost. Am de scris. Și de vorbit. Vorbesc şi cu Ana. La telefon.
Scări, străzi. O pungă de roşii, o salată. Străzi. Lume. Fără covrigi. Și muncitorii pleacă, nu-i aşa?
Chei. Vocea Anei, braţele mele în jurul ei.
O zi normală. De-a mea.
Ştiaţi că au fost 22 de grade?
La noapte dorm fără pătură. Doar cu ceasul.