Prinţesa doarme în camera ei. O cameră mică, pentru că şi prinţesa e mică. Cămăruţa nu e în vârful unui turn. E doar un pic mai sus de pământ, iar de la geam, se văd ramurile unui tei.
În camera mică a prinţesei celei mici stau de pază o mulţime de slujitori. Nu au coifuri sau armuri, ci doar blăniţe pufoase şi bune de luat în braţe.
E Ursul Mare, cel ce are grijă de casă atunci când prinţesa e la grădiniţă. Ce, nu ştiaţi că şi prinţesele merg la grădiniţă? E Pufi-Mufi, căţelul destoinic şi atât de pufos ce doarme în pătuţul regal. Între pernele mici, pentru că o prinţesă mică nu are nevoie de perne mari, doarme şi Lala, clovnul, cel pe care prinţesa îl alintă cu numele de "Lălică". Mai este şi căluţul Pascal, ce zboară ca vântul pe patru roţi şi Leuşor, puiul de leu, moştenit de prinţesă de la mama ei, de pe vremea când era şi ea mică. Fiindcă şi mamele de prinţesă au fost odată ca niciodată mici. Și mai este şi ţestoasa Francoise, înţeleaptă şi bătrână care într-o zi şi-a pierdut capul şi pe care doar buna doică a reuşit să-l coasă înapoi.
Așa este în camera prinţesei. O cameră mică, pentru că şi prinţesa e mică. Iar dacă deschizi uşa de la camera cea mică a prinţesei celei mici ajungi în sala tronului. Acolo unde stau regele şi regina, căci aşa se numesc părinţii oricărei prinţese, fie ea şi mici. Doar că uşa de la camera prinţesei nu se închide niciodată. Sau poate uneori, când prinţesa e îmbufnată şi vrea să stea un pic singură, cu slujitorii ei pufoşi.
Dar apoi, uşa cea mică se deschide puţin câte puţin şi prinţesa îşi face apariţia în prag . Prinţesa e prea mică să stea singură. Iar noi, regele şi regina suntem aici ca ea să nu fie niciodată singură. Nu acum, când e atât de mică şi doarme atât de frumos în cămăruţa ei cu tei la geam.