luni, 7 martie 2011

Intrusul

Obişnuiesc să merg des cu metroul. Nu voi vorbi acum despre aglomeraţie, busculade, aşteptări şi întârzieri. Voi vorbi despre Intruşi.

Intrusul este cel sau cea care din clipa în care intră în metrou naşte panică. Sentimentul se citeşte pe feţele tuturor celor care stau liniştiţi pe scaun. După ce îl privesc cu coada ochiului, încep să caute din priviri o soluţie; la început, speră că vor denişa un loc liber. Dacă îl găsesc, strigă către Intrus: "de ce nu luaţi loc, acolo?".
V-aţi prins, nu-i aşa? Intrusul este cel sau cea care corespunde  categoriei persoanelor pentru care există locuri rezervate: bătrâni, persoane cu copii în braţe, gravide sau persoane cu probleme fizice.

Simpla lor prezenţă într-un vagon aglomerat ne stă ca un ghimpe în coastă. Dacă nu-i găsim un loc, începem să ne uităm în stânga şi-n dreapta, doar-doar vedem pe cineva vulnerabil, ce poate fi dat la o parte. Doar că, aceasta categorie a vulnerabililor are şi ea armele ei de apărare: îşi lasă privirile în jos, prefăcându-se preocupată de un şiret desfăcut, sau caută ceva în geantă, închide ochii semn că e mult prea ostenită să se ridice, sau, în ultimul timp, se afundă în lectură.

Femeile încep să arunce priviri ucigătoare către bărbaţii de pe scaune. Ce nu ştiu ele, este că cei ce stau jos sunt, de regulă, cei cărora puţin le pasă oricum. Restul sunt cei care preferă să stea în picioare, pentru că oricum s-ar ridica, mai devreme sau mai târziu.

Urmează apoi categoria celor care se simt ei înşişi "cu probleme". Ce dacă astea nu se văd? "Abia aştept să-mi spună cineva ceva, ca să-i povestesc şi eu de operaţia mea de hernie,  apendicită,  fiere, etc. Si să vedem atunci dacă poate să mai spună ceva."

In tot timpul acesta, Intrusul aşteaptă. Uneori însă, nu mai are răbdare şi porneşte ofensiva pe cont propriu. Dar, de multe ori, duşmanul e şi el tot un Intrus.

Aşa că, putem asista (eu am păţit-o) la o discuţie în care doi Intruşi îşi măsoară forţele:

-Vă rog să-mi cedaţi mie locul, sunt gravidă! zice o tânără către alta ce dădea să se aşeze pe un loc proaspăt eliberat.

- Si eu, zice cealaltă.

- In câte luni?

Si uite aşa, cine n-are burta mare pierde locul de onoare.







0 comentarii:

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes