La vremea când era Ana mică, nu existau nici lecţii de parenting, nici manduci sau wrapuri şi nici atâtea ţâţe dezgolite cu prunci agăţate de ele. În momentul ăsta cred că ar fi bine să precizez că şi eu am alăptat-o pe fie-mea vreo 8 luni, că nu am diversificat decât de la 6 încolo, că sunt pro lapte matern, dar recunosc cinstit că ideea de a scoate ţâţa la orice colţ de stradă mă intrigă. Poate şi pentru că atunci când am încercat să o alăptez pe Ana pe o bancă dosită din Herăstrău, nişte puşti de liceu ce treceau pe alee i-au stârnit curiozitatea cu flecărelile lor. Aşa că a lăsat obiectul muncii din gură fix când unul din ei era în dreptul decolteului meu. Pentru mine a fost suficient pentru a nu mai repeta experienţa. În plus, cu toată perioada de maternitate şi alăptare, continui să văd în sâni nişte chestii conotate sexual care te duc cu gândul mult mai departe de un ţocăit pofticios şi o guriţă ţuguiată.
Acum, dacă copchilul e hămesit şi tu eşti departe de casă şi ăla mic urlă din toţi rărunchii, doar n-o să-l laşi să moară de foame pentru un sfârc fluturat în public. Ştiu că există fel de fel de cercefele, cârpiţe care se pot pune peste copil astfel încât să nu se vadă nimic, dar acum să fim serioşi, nici când un bărbat face pipi cu spatele la tine nu zăreşti de fapt nimic, dar tot te deranjează dacă se întâmplă prin boscheţii din parcuri.
Sigur, una e un bebeluş rozaliu şi drăgălaş şi alta un mascul cu probleme de prostată. Dar dacă la capătul sânului atârnă un copilaş de vreun an jumate şi dacă posesoara sânului nu e în parc, ci fix în faţa mea, în metrou, atunci, să-mi fie cu iertate, dar nu e cuşer deloc. Recunosc cu mâna pe inimă că, deşi tind să empatizez cu toate mamele doar pentru simplu motiv că facem parte din aceeaşi tagmă, de data asta scena m-a deranjat. În primul rând că cel mic nu părea să aibă o reală nevoie de mâncare. Iar, la vârsta lui, e clar că suptul rămăsese mai mult un obicei menit să-l liniştească şi să-l adoarmă. Dar el nu voia să doarmă. Ba chiar părea foarte interesat de ceea ce se întâmpla în jurul lui. Asta până când, mama a decis să-l ia în braţe, exact în poziţia de legănat-adormit-alăptat. Adică cu gura lui lipită de pieptul ei. Păi, prost să fii să nu profiţi! Aşa că puştiulică a tras în sus de bluză, şi s-a apucat să molfăie plictisit între două remarci de genul ute metou, gata metou, atrăgând cu vocişoara lui şi puţinele priviri rămase până atunci indiferente.
Eu înţeleg perfect avantajele unei societăţi deschise la minte ce se declară pro alăptat, dar mi se pare că riscăm să cădem în extrema cealaltă şi pe mine personal mă deranjează. Gata, am spus-o!
marți, 15 mai 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
Păi na...poate era si mama obosită de numa si nu avea chef de conversații si explicații...Asa că i-a închis gura la ăla micu pe cât posibil. Eu nu cred că as fi aăptat în metrou sau autobuz decât în caz de forță majoră, dar pe de altă parte mi-e greu să judec mamele care recurg la metoda asta de linistire a copilului. îmi amintesc ce greu era drumul cu autobuzul până acasă, după job, când luam copilul mârâit de la grădi....si trebuia să bat din gură tot drumul ca să-i distrag atenția de la diversele motive de smiorcăială pe care le-ar fi putut găsi. Au fost zile în care, dacă la momentul respectiv alăptarea ar mai fi fost la ordinea zilei, i-ar fi îndesat si eu o țâță în gură....
Deea
Dragă Deea, păi cum să-i închizi gura cu ţâţa? Pentru asta există acadele, napolitane şi suzete. In plus, in cazul de faţă, copilul era foarte OK şi mama la fel, vorbea cu o prietenă care stătea lângă ea pe scaun. Iar copilul nu se smiorcăia deloc.
O fi fost un automatism, i-a băgat țâța-n gură asa, din obisnuință! În altă ordine de idei, am văzut zilele astea poza aia de pe coperta Time, cu tipa care alăpta copilul de vreo trei ani, si mi-am amintit de bunică-mea, săraca, care ne povestea că pe ea (la fel si pe frații si pe surorile ei, de altfel) a alăptat-o maică-sa până pe la 4 ani, si că erau perioade în care erau alăptați nu doar doi copii (sugar si toddler) în acelasi timp, ci chiar trei...adică si ăla de 4-5 ani mai scăpa la țâță. Pe mine evident că mă amuzau povestile astea când eram mai mică, mi se părea asa SF să văd un copil de un an alăptat, având în vedere că am crescut în plină epocă de glorie counistă, când copiii erau expediați la cresă la 2 luni si îndopați cu lapte praf sau de vacă. Dar acum, gândind retroactiv, poate că am pierdut un reflex firesc, alăptatul până la un an-doi, si l-am înlocuit cu obiceiuri mult mai proaste până la urmă, de genul acadele sau napolitane. Habar n-am unde e echilibrul. Eu n-as alăpta în metro decât dacă as fi cu un prunc care urlă din toți rărunchii, dar în acelasi timp nu mă deranjează deloc gestul unei femei care alăptează în public un copil de un an-doi sau, de ce nu, chiar trei.
Deea
Cred ca atata timp cat fiecare face cum crede mai bine la el acasa, e totul OK. Dar cred ca in public, trebuie sa tii cont si de public. Nici pe mine nu ma deranjeaza sa vad adolescenti sarutandu-se de zor in fata mea, dar poate ca pe altii, da.
oricum e bine ca ai spus ceea ce simti...am avut si eu acum ceva timp un moment de sinceritate vis-a-vis de subiect...
http://karakirkopisnita.blogspot.com/2012/02/insight-despre-alaptare.html
Draga A: am citit ce ai scris la tine pe blog. Pe mine nu m-a dus gândul atât de departe, doar ca nu sunt de acord cu un copil tratat ca un bebeluș. Acum ce sa spun? Sigur ca laptele matern e plin de calități, dar și mersul desculț e benefic și nu umblam toți în picioarele goale pe strada.
pai tocmai asta e partea funny: ca cercetarile spun ca laptele matern dupa doi-trei ani de alaptare pe de o parte nu mai are proprietatile alea de la inceput iar pe de alta parte copilul nu mai are nevoie de ele pentru ca si le ia singur din alte surse (imunitatea si-o face din laptele primelor luni iar nutrientii ii ia deja din mancare pentru ca sistemul digestiv e suficient dezvoltat) oricum subiectul e vast si indelung combatut, fiecare face cum stie mai bine si eu respect asta. recunosc ca nu mi s-a intamplat sa vad in metrou dar eram la o petrecere la masa si o invitata si-a scos sanii in farfurie ca sa ma exprim asa:) si i-a oferit spre alaptare baietelului ei de 2 ani, a fost o situatie foarte interesanta:)
nu-s in postura de a comenta aici, poate doar ca viitoare mama, dar:
1. nici eu nu-s pentru saritul calului si am decis ca voi vedea pe parcurs cam pe unde e calul.
2. in niciun caz n-as asimila alaptarea in public cu urinatul in public. bebelusul mananca. chestie pe care fiecare dintre noi, adultii am facut cel putin odata in public. chiar exista locuri special amenajate. ca femeie care inca n-a alaptat vreodata si nici nu va alapta extrem de curand ma calca pe nervi aceasta paralela pe care o fac unii "nici eu nu-mi fac nevoiele in public, desi o chestie naturala, de ce trebuie sa fac cum una isi baga tzatza in gura plodului". sincer, eu prefer sa vad un copil sugand decat pe unul/una mancand nu tocmai elegant (ca sa folosesc un eufemism).
ady
Cred ca bărbații de la masa au devenit brusc pro alăptare pana la majorat:)
Draga Ady, exact asa cum ai spus "tu preferi". Dar aici nu era vorba de niciun bebeluș, ci de un băiețel de aproape doi ani. Si nu, nu vreau sa vad un băiețel ridicându-i mamei bluza în metrou, mi se pare indecent și pentru mama și pentru noi ceilalți. Dar, asta simt eu. Pana la urma, fiecare face cum crede.
:)) eu nu am reusit sa alaptez nici unul dintr copii... dar sunt pro alaptare si totusi subscriu parerii tale. Daca bebelusii nu inteleg si au nevoie sa fie serviti pe loc, in cazul celor mari, cred ca se poate executa "procedura" in intimitate, mai ales daca nu e vorda de vre-o criza de tantrum.
nu sunt mama si nici nu cred ca voi fi in viitorul apropiat, dar sunt dezamagita cand intalnesc femei si chiar mame care compara alaptatul in public cu urinatul in public
inteleg ca traind intr-o societate in care suntem agasati de sexualitatea afisata peste tot pe strada, in media, etc., suprapus cu urmele lasate de anii comunismului, pot induce in unii oameni ideea ca alaptatul in public ar fi ceva "anormal" si cu implicatii sexuale, dar trebuie inteles ca "anormal"-ul se petrece in creierul privitorului deranjat de asta
repet, inteleg reactiile provocate de acest gest care intr-o societate normala si sanatoasa ar fi ceva natural, dar trebuie constientizat ca problema nu este la mama care alapteaza in public ci la ceilalti care atribuie conotatii sexuale unui gest ce nici pt. mama si nici pt. copil nu are aceste conotatii
facand o comparatie la fel de fortata ca cea dintre alaptare si facut nevoile in public, e ca si cum atunci cand un pedofil se excita vazand un copil problema ar fi la copil si nu la pedofil
Draga Cris,
Urinatul în public este un lucru foarte urat, dar sunt situații în care efectiv nu mai poți și nu ai alta alternativa. Asta nu înseamnă ca trebuie si ca vrei sa te expui, ci ca pur și simplu nu te mai poți ţine. Ideea e ca de cele mai multe ori exista alternativa. Când o femeie alege sa alăpteze în public un copil ce nu se cere alăptat, mi se pare ori ca pentru ea nu contează deloc lumea din jur, ori ca o sfidează pe principiul sunt mamă și pot sa fac ce vreau. Eu sincer, ma tem de genul asta de persoane.
Trimiteți un comentariu