Am aflat că sunt în permanenţă nemulţumită. Şi că nimic nu-mi este pe plac. Că sunt cârcotaşă. Şi că nu apreciez lucrurile cu adevărat semnificative, acordând prea multă importanţă chestiilor futile. Am aflat că pun un preţ exagerat pe sănătate şi pe corectitudine. Şi că mă enervez prea repede.

Am aflat că francezii şi canadienii o duc mai rău decât noi şi că au şi ei probleme de igienă în şcoli. Am aflat că trebuie să fiu recunoscătoare pentru lucrurile pe care le plătesc, deşi de multe ori, nu primesc în schimb ceea ce îmi doresc. Mi s-a spus că sunt oricum imposibil de mulţumit şi că sunt o persoană egoistă pentru care contează doar copilul ei.

Toate astea mi s-au aruncat azi la telefon, atunci când am fost sunată de la grădiniţă să mi se spună că Ana are păduchi. Iar! A doua oară în 5 luni. Şi culmea, se pare că e vina mea! A mea nerecunoscătoarea, ingrata, nemulţumita care se plânge de doi ani de zile de lipsa unei asistente capabile să ajungă la timp pentru a face triajul. A mea, care am protestat împotriva unei mame care şi-a adus copilul cu streptococ de grup B la grădi. A mea, care nu am vrut să plătesc o căruţă de bani pentru a face serbarea de iarnă la un hotel de fiţe! A mea care plătesc în fiecare lună aproape 900 RON pentru 5 ore de program fără masă sau alte activităţi. A mea care o ţin acasă pe Ana de fiecare dată când e bolnavă!

Faptul că Ana are păduchi nu m-a supărat atât de tare cât m-a supărat faptul că directoarea refuză să închidă grădiniţa pentru dezinsecţie şi că refuză să-mi spună ce a apucat-o să-i controleze azi pe copii, după ce 4 luni de zile nu s-a mai uitat nimeni în capul lor. Dar oricum nu contează, pentru că eu sunt singura vinovată care nu se sfieşte să ridice tonul atunci când i se pare că are dreptate.

Şi să ştiţi, stimată doamnă directoare, că mi-am întrebat şi eu colegele cu copii la grădiniţă particulară şi culmea, la ei nu sunt păduchi! Şi să ştiţi că mi-au spus că şi ei ar fi supăraţi în locul meu! Deşi pare greu de crezut, să ştiţi că nu sunt singura ciudată de pe aici pentru care copilul ei contează cel mai mult şi care se supără când află că ceva nu e în regulă! Cât despre canadienii şi francezii despre care mi-aţi povestit, eu zic să-i lăsăm în pace, că nu cred eu că se mulţumesc să se plângă pe un blog atunci când copiii lor vin cu păduchi de la grădi!