luni, 18 iunie 2012

Nu azi

Ştiţi senzaţia aia pe care o ai atunci când sunt multe de spus, dar nu ştii cum? E ceva cam ca atunci când te-ai îndrăgostit şi el stă acolo, în faţa ta, şi tu trebuie să pleci departe şi vrei să-i spui ceva special, ceva care să-l facă să te ia în braţe şi să nu te mai lase să pleci. Dar cuvintele nu vin şi tu te mulţumeşti să-ţi ridici valiza de jos şi să o târâi spre gară, cu un ultim fluturat de mână. Şi totul se termină ca şi cum nu ar fi fost. Nimic memorabil, nimic special. Şi trenul pleacă şi tu ai vrea să plângi, dar nici lacrimile nu vin. Şi atunci îţi iei o revistă şi începi să o frunzăreşti plictisită şi obosită de atâta aşteptare.

Aşa e ziua mea de azi. Aş vrea să spun, dar tot ceea ce îmi răsună în urechi este cântecul de ieri, de la serbare, cu "adio grădiniţa mea dragă". Şi mai departe, cuvintele se încăpăţînează să rămână suspendate în aer. Dar o să vă spun şi o să v-o şi arăt pe protagonistă. Dar nu azi. Azi o să iau doar o revistă şi o să mă prefac că citesc, ca să nu-mi vadă nimeni lacrimile.

2 comentarii:

The way I am spunea...

Hai mai ca si la scoala este fun:) plus ca e doar o treapta adica a mai trecut doar un an, ca si anul trecut, ca si acum doi ani doar ca acum marcheaza o trecere e drept.
Eu zic asa sa te bucuri de ce e azi pentru ca la ieri nu ne putem intoarce, macar sa ne bucuram de fiecare clipa, fiecare are ceva bun si vom trai cu satisfactia ca am respirat tot aerul de azi:)!
uof vorbesc eu......

Ioana spunea...

Ai dreptate! Cred ca ma indrept cu pasi siguri catre criza varstei de 40 de ani:)

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes