Cred că era martie afară când a început să-mi încolţească timid la început, apoi din ce în ce mai puternic, gândul de a trece mai mult de o graniţă pentru a face baie anul ăsta în mare. Până acum am beneficiat doar de litoralul bulgăresc şi niciodată de cel românesc. Nu o spun cu mândrie, pur şi simplu am senzaţia că la noi în ţară nu poţi să te aventurezi pur şi simplu. Locuri minunate sunt, nu zic nu, dar trebuie făcute multiple cercetări în avans, întrebat prieteni, eventual sacrificaţi câţiva dintre ei şi trimişi din timp la faţa locului pentru a vedea dacă rezistă.

Bref, am ajuns mai de voie, mai de nevoie, să petrecem 6 veri la rând la vecinii noştri bulgari. Suficient cât să ne ajungă şi suficient cât să asistăm neputincioşi la o scădere dramatică a calităţii serviciilor. Acum, nu trebuie să vă îngrijoraţi, nu s-a întâmplat nimic îngrozitor, hotelurile sunt ok, mini- cluburile există în continuare, au şi all-inclusiv şi piscine şi entertainment, dar vorba lui B, "problema cu Bulgarii e că nu sunt Turci". Păi da, că pe lângă problema că dau din cap anapoda de zici că nimic nu se poate la ei în ţară (n-au nicio vină, dar tot e aiurea când vezi cum scutură energic din cap a nu şi de fapt zic da), au început să dea semne de vădită plictiseală în faţa turiştilor ce se încăpăţânează să vină la ei.

Aşa că noi am hotărât să facem o pauză de Bulgaria şi să schimbăm marea cu totul. Şi după ce ne-am uitat lung la Ana, după ce i-am dat târcoale de câteva ori, după ce am măsurat-o din priviri şi cu centimetrul, am decretat că e suficient de mare şi noi suficient de înţelepţi pentru o nouă experienţă în trei. Şi anume mersulcumaşinapestezeceore. Înainte de a spune orice, trebuie să ştiţi că Ana este spaima oricărui şofer. Ea se plictiseşte încă de când deschide portiera maşinii. Nici nu apuci să bagi într-a doua, că ea a şi apucat să întrebe când ajungem. Nu tace, nu doarme, nu stă, nu se uită pe geam. Vorbeşte într-una, întreabă, se vaită, mănâncă, vrea pipi, îi e cald, sau frig, vrea poveşti, vrea jos, sau în braţe, sau mai bine să jucăm Fazan, sau altceva, că de Fazan s-a plictisit, spune tu, mama, că eu nu am nicio idee şi-n general când ajungeeeem? Cu toate astea, cei 7 ani o fac să pară mult mai rezistentă la replici de genul "mai taci și tu şi gândeşte-te la ale tale în linişte", aşa că am hotărât că e timpul pentru o schimbare.
De genul, cum ar fi să plecăm la mare şi să ne şi placă?

Vom merge aşadar la Egee. În premieră, plecăm în Grecia. Cel puţin aşa intenţionăm acum, presupunând că nu se va prăbuşi cu totul până spre sfârşitul lunii. Sperăm să nu, că nu am apucat să mergem niciodată şi lumea spune că e frumos. Vom merge în Thassos. Aveţi idee cum e pe acolo?