În fiecare an, în vacanţa de iarnă, Ana se duce la colindat cu copiii de la ţară. Mă duc şi eu cu ei, că e încă mică şi satul are câini şi oameni ce beau ţuică în loc de cafea. O luăm la pas, preţ de un sat întreg, întins pe un deal şi o vale. Mergem cu Pluguşorul, apoi cu Sorcova şi totul culminează cu Grâuşorul. Anul trecut a adunat, în trei ture de muncă, vreo 150 de lei. Şi-i pune la ea în portofel şi apoi caută disperată un pretext să-i cheltuie.
Am hotărât să o las să-şi păstreze banii ăştia pentru ea. Nu o pun să-şi cumpere din ei chestii de care are nevoie, de genul caiete sau carioci şi nici să plătească la magazin pentru mâncare. Deşi recunosc că mi s-a întâmplat de vreo două ori să mă împrumut la fie-mea.
Până acum, nu i-am dat Anei alţi bani pe mână. Îi mai las ei restul la magazin, mai ales dacă e vorba de nişte monede, dar cam atât. Nu pleacă cu bani la şcoală, nu o plătesc să scrie mai frumos sau să recompensez fb-urile. Nu îi flutur hârtii de un leu pe la nas ca să-şi facă ordine în cameră (oricum nu şi-ar face), nu i-am propus până acum niciun deal de genul dacă ştergi tu praful, îţi dau un bănuţ.
Şi totuşi, cred că va veni un moment şi la ce este în şcoală, cred că nu va fi prea departe, când Ana va vrea să aibă nişte bani ai ei. Un moment în care probabil va considera sub demnitatea ei de junăbucureşteancăfiţoasă să mai bate satele patriei, ţipând din toţi rărunchii mânaţi măăăi, hăăăi, hăăăi ! Un moment în care va gândi probabil precum tânăra grăsuţă, că părul lins şi breton pe jumătate de faţă ce-i spunea ieri, unei prietene cu breton asemănător: "hai fată, ce dacă mergi cu ai tăi în vacanţă? Le iei banii şi gata...". Credeţi că ai noştri nu o să gândească la fel pe la 14-15 ani? Hai, să fim serioşi, pe toţi ne paşte aşa ceva, dacă o să avem copii normali la cap!
Dar, până la a ajunge acolo, până la a ne gândi la beneficiul unui job de vară pe care să i-l propunem odraslei, ce facem cu copchilul ăsta mic căruia Statul îi dă un cornuleţ cu lăptic, un merişor şi un leuţ pe care poate să şi-l vâre în ...vă las pe voi să găsiţi o rimă! Apropo de asta, noi i-am pus bine alocaţia Anei. Adicătelea, i-am făcut un cont la bancă, i-am vărsat-o acolo, i-am depozitat-o la termen, bref, i-am păstrat-o. Până acum nu ştie de ea, nu ne-a întrebat "unde-s banii mei", dar când va veni momentul, o să putem să o privim cu fruntea sus şi inima curată.
Personal, nu consider că e drept să-i retezi copilului orice tentativă de a avea şi el un bănuţ pus deoparte. În primul rând, pentru că e normal să-şi dorească, având în vedere că toată lumea din jurul lui vrea acest lucru. În al doilea rând, pentru că poate învăţa cum să şi-i drămuiască şi apoi, pentru că e bine să ai de la cine să te împrumuţi la nevoie. Glumesc, dar oricum, e bine să-i poţi spune atunci când îl vezi lipit de câte vreo jucărie dacă o vrei, cumpără-ţi-o. Pe de altă parte, nu mi se pare normal să-l răsplăteşti cu bani pentru lucruri pe care este obligat să le facă. Cum adică să-ţi dau eu bani că ai luat tu calificative bune sau că ai luat premiu la un concurs? WTF, păi ia marcă şi tu banul dacă vrei să bagi ceva la maţ! Dar, la fel de bine, nici nu poţi să-i spui la fiecare rugăminte, chiar stupidă aşa cum poate părea, nu pot, n-am bani! Copilul nu are nicio vină că serviciul tău e prost plătit, patronul de rahat sau întreţinerea prea mare. El nu poate să schimbe asta, în schimb noi putem. Sau măcar suntem datori să încercăm. Asta trebuie să mi-o repet şi mie mai des!
Şi încă ceva. Cred că e bine să îi oferim copilului posibilitatea de a câştiga nişte bani. Să inventăm situaţii prin care să-l putem răsplăti. Maică-mea, de exemplu, i-a dat astă vară, doi lei, pentru că a smuls buruienile dintre dalele de piatră, în curtea de la ţară. Nu vreţi să ştiţi cât ar fi cerut vecina de peste gard pentru aceeaşi treabă!
Acestea fiind zise, voi cum faceţi? Le daţi au ba bani alor voştri? Ziceţi repede cât şi de ce! Şi nu uitaţi de rimă!
vineri, 1 februarie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
Pana acum nu i-am dat ca e mica. Iar alocatia ei merge la magazin contra branza. Mai incolo o sa ii dau dar nu pentru lucruri pe care trebuie sa le faca: invatat, ordine in lucurile ei etc. Poate pentru alte treburi pe care le poate face. Cum e aia cu vreo buruiana. Sau sa faca limonada si sa vanda la pahar. Sau alte lucruri de mancare pe care le poate face ea cu manutele ei. Ne mai gandim :)
Nu am copii, nu pot sa imi dau cu parerea, dar tot in spiritul asta am fost crescuta si eu. Prin generala puteam sa folosesc banii de alocatie, strangeam 3-4 luni pentru o pereche de blugi sau o bluza pe care mi-o doream foarte mult...
Eu de fapt vroiam sa spun ca adooor albastrul asta si noua fata a blogului. Cum inca nu m-am obisnuit, mereu ma surprinde placut :)
Sa ma prezint, desi circul de o vreme pe aici: sunt Malina si imi sunteti foarte simpatice!
Si eu cred ca nu se poate "recompensa" copilul cu banuti pt lucruri pe care trebuie sa le faca pentru ca trebuiesc facute si pt ca asa ii spui tu. Se poate spune "daca faci curatenie la tine in camera, mergem sa ne jucam afara". Banuti, nu stiu, nu daca ma ajuta in casa "uite, iti dau banuti pt ca m-ai ajutat la treaba X"- o sa inteleaga ca poate sa ceara bani pt ceva ce mama face mereu si gratis. Sa zicem ca I-as da bani, nu ca pe o recompense si as face aceasta treaba ca pe un lucru firesc si I-as spune, "uite, s-ar putea sa ai nevoie de ei, tine-I bine"... Nu stiu de fapt, am copil mic, dar imi imaginez :)
Buna idee cu limonada! Ce-ar fi ca la vara sa-i dau un leu daca imi face ginuri tonice cu lamaie, pai si felie de lamaie pe margine?
Malina, ne bucuram amandoua sa te cunoastem si te asteptam cat ma des:))
Gabitza, nu e rea deloc ideea cu a fi generos din cand in cand si a-i da bani pur si simplu pentru a-i veni in intampinare. E o atitudine care cred ca prinde la un copil mai mare, care se poate duce la scoala si lauda cu "ce cool e maica-mea, frate!"
Da pai asta e un clasic american: standul de limonada in fata casei. Merge si cu coctailuri cred :) Sau poate face paste de casa (Mara e inebunita sa faca) pe care i le cumperi si i le gatesti. Isi ocupa si timpul, mancati mai bun decat la magazin si primeste si banuti pentru efortul ei :)
Pe mine nu m-au platit ai mei niciodata pt chestiile normale (gen facut ordine in camera sau oferit un pahar cu apa).Dar faceam cumparaturi , asa ca opream restul uneori , cu stirea lor evident, iar de prin clasa a 2-a taica-miu obisnuia sa-mi dea cate o suta, doua din cand in cand (cam la o saptamana ,doua)si bunicii idem.Cumparam carti de ei,uneori carnetele,penare ,diverse chestii care-mi placeau.Strangeam oricum bani ca sa-i cumpar mamei cadou de ziua ei si de 8 martie si martisor evident.Deci concluzia:primeam bani uneori cu motiv (gen olimpiada, note mari)dar si pur si simplu.Oricum trebuia sa am bani si acces la bani pt ca inaite de 89 o coada se putea forma instantaneu ,parintii munceau,asa ca ,daca vroiam capsuni sau portocale sau lapte praf pt ciocolata sau cafea pt ai mari...trebuia sa am cu ce !
Oh, da! Celebrele cozi de altadata...
Alor mei nu le-am dat bani de buzunar decît în excursiile cu clasa. Au primit bani la colindat iar Radu a primit bani şi de ziua lui, invitaţii au fost instruiţi în sensul ăsta. Într-un an au fost dedicaţi achiziţiei unei biciclete noi pentru el iar din ce a strîns anul trecut din asta, colindat şi ce i-au mai dat bunicii şi-a plătit excursia în străinătate cu clasa pe care o vor face anul ăsta. Adică, a chibzuit copilul şi a pus deoparte. Arin, fiind mai mic, a preferat să îşi cumpere cîte o jucărie şi da, şi eu şi mama mea ne mai împrumutăm la ei! :) Nu sînt de acord să îl plătesc pentru chestii casnice, dacă mă ajută, trebuie să fie cu titlul gratuit!
Da..faimoasele cozi.
Dar eu sunt de parere ca un copil trebuie sa cunoasca banii si sa invete sa-i foloseasca util.Stiu dudui de clasa a noua care n-au cumparat o paine in viata lor ,care-si uita telefonul,hainele,echipamentul de sport etc pt ca nu au niciun fel de responsabilitate,educatie,habar n-au ce-s aia bani si la ce folosesc.Stiu o studenta in anul I la psihologie incapabila sa-si incarce cartela de telefon,care ramane fara bani pt ca habar n-are sa-i socoteasca or sa-i contabilizeze ,sa foloseasca un card nici vorba.Cred ca un banut cu care sa-si cumpere azi un mar,maine un caiet,poimaine o revista, e binevenit.Eram in clasa I cand am cumparat primele 2 inghetate (pt mine si o amica )si am fost tare uimita sa vad ca asa de multi banuti cati aveam eu in pusculita valorau atat de putin...am inceput sa invat despre bani din clipa aia.Si daca acum am tot ce-mi trebuie fara sa fi facut niciun credit inseamna ca n-am inceput prea devreme...:)
Incepusem si eu sa scriu ceva dar s-a transformat in fluviu, asa ca l-am luat frumos cu copy-paste si l-am dus la mine, unde o sa-l fac gigea si o sa-i dau drumul in lume, sper ca azi :)
E delicata treaba asta cu dat bani pe mana lor, trebuie foarte mult echilibru, sper ca noi suntem pe calea cea buna. Deci ma duc sa termin polologhia :)
Trimiteți un comentariu