marți, 27 mai 2014

Joaca de-a cele sfinte

Cele ce urmează se doresc a fi amuzante. Serios, nu vă încrâncenaţi prea tare, nu vreau să deschid cutia Pandorei, ci doar să vă povestesc şi vouă ce mai fac copiii noştri pe la religie. De fapt, o las pe Ana să vă spună, aşa cum mi-a zis şi mie ieri, pe drumul spre casă:

- Auzi, mama, azi la religie ne-a pus un film!
 Hopaaa, îmi spun, ce doamne iartă-mă de film le-o fi pus?
- Era artistic? Cu actori?
- Nu, era aşa, animat. Dar cu desene cam urâte.
- Şi despre ce era vorba? încep eu să descos copila, din ce în ce mai curioasă să văd cu ce le mai împuie capul.
- Păăi, cu un tată care-şi omora copilul!
- Ceeee? Băi, Ana, ce mai este şi asta?

Copila râde în hohote, amuzantă la culme de reacţia mea.
- Serios, era cu un tată căruia Dumnezeu îi porunceşte să-şi sacrifice fiul. De fapt, pe cel de-al doilea fiu, că pe primul îl alungase deja de acasă şi asta tot pentru că i-o ceruse Doamne-Doamne.

În faţa privirii mele deconcertate, Ana mă mângâie încetişor pe mână, într-un gest de consolare:
- Stai liniştită, că nu l-a omorât. Tot Dumnezeu i-a spus tatălui să se oprească când era cu cuţitul la gâtul băiatului. Si i-a spus apoi că a vrut doar să vadă cât de credincios şi de ascultător este la poruncile Domnului.

Scutur din cap, mă uit prostită în continuare şi o întreb timid:
- Auzi, mămică, şi tu ce-ai înţeles din toată tărăşenia asta?

Stă, se gândeşte şi exclamă fericită:
- Că dacă Dumnezeu se lua cu treaba şi uita de amărâtul ăla, băiatul era mort şi atunci, ştii ce ar fi spus Dumnezeu?
- Ia zi, ce crezi tu că ar fi spus?
- "Ooopsie!"

8 comentarii:

Anonim spunea...

Mai e un presedinte american care a zis ca se duce la razboi ca asa I-a zis Domnul. Probabil l-a incercat si pe el, dar in cazul asta a adormit ca nu a avut timp sa-l opreasca.
Mihaela

ioana spunea...

Oopsy:)

Cristina spunea...

Uite de-asta ma bucur eu ca i-am scos pe ai mei de la religie... Mai stau uneori, cand au chef. Si a venit odata acasa spunandu-mi ca, daca ii rup picioarele cu toporul, ajunge sfant... ia ghici, despre ce fusese vorba...?

PS. nici pe peretii bisericilor noastre desenele nu sunt mai frumoase... pentru copii cel putin.

Anonim spunea...

oooupsy! :) a-ha-ha!
Alui meu, in cls I, i-a spus profesorul de religie ca o sa ajunga in iad pt ca nu-si face cruce! al meu i-a replicat urgent ca nu exista nici iad, nici Mos Craciun (mos Craciun nu stiu ce cauta pe-acolo) Dar nah, e cam nasol, imi imaginez ca sunt si copii mai impersionabili decat ai nostri!
Maria

Merlin spunea...

aoleo, frate, pe-aici e Asociaţia ateilor veseli ...
Sunt de acord cu tine că astfel de filme ( de fapt, astfel de transpuneri ale unor pasaje biblice)nu au pentru ce să fie prezentate unor profani în general, şi unor copii în special, dar a-ţi încuraja copilul să aibă o atitudine dispreţuitoare faţă de religie mi se pare ...cam nasol.
Dar comentariul Cristinei, cu "desenele" de pe pereţii bisericilor face toate paralele. Propun să faci o petiţie, Cristino, să bage mai bine desene animate ...

Ioana spunea...

Merlin , eu nu sunt atee. Dar, credinta nu are ce cauta la scoala. Acolo poti invata istoria religiilor. Daca vrei catehizare, du-te la biserica. Daca vrei sa stii daca sau in ce vrei sa crezi, asteapta sa cresti si sa-ti faci o parere.

Merlin spunea...

nu prea merge ideea ta, deşi la prima vedere pare logică.
Gândeşte-te la următorul lucru : într-o tabără, mai mulţi copii, unul spune că e evreu şi crede în Dumnezeu, altul spune că e catolic şi crede în Iisus, altul spune că e islamic şi crede în Profet, altul că e budist şi crede în Budha, iar altul că e român şi el aşteaptă să facă 18 ani ca să se hotărască în ce anume să creadă.
Nu prea merge, nu crezi ?
în afară de asta, e vorba de credinţa străbunilor. De acel sentiment al apartenenţei, de legătura spirituală care există între o fiinţă umană şi strămoşii lui.E ca un fel de datorie pe care o ai, de a transmite credinţa străbunilor către copilul tău, aşa cum tu ai primit-o de la părinţi sau bunici, de la înaintaşi într-un cuvânt.
Iar dacă pruncul va avea alte viziuni la un moment dat va acţiona în consecinţă, trăim într-o lume liberă. Dar tu i-ai asigurat acea legătura spirituală .

B. spunea...

Eu îmi doresc să cred că trăim într-o lume în care copiii nu simt nevoia să-și discute credințele personale în tabere. "Salut, sunt George, sunt Rac și cred în Dumnezeu." -- "Îmi pare bine; pe mine mă cheamă Diana, sunt Leu și cred în Allah." Nah.

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes