marți, 20 mai 2014

Marți și atât

Aveam în cap o postare serioasă despre corporatiști versus restul. In fine, am fost la o petrecere de copii, sâmbătă, și m-am trezit oarecum parte din acest "rest" și voiam să vă povestesc și vouă. Corporatiștii să nu se simtă lezați, nu am de spus nimic de rău despre ei. Dar nu voi povesti azi.

Azi nu am auzit ceasul. Mi se tot întâmplă de vreo câteva zile. Mă simt nu neapărat obosită, cât hăituită. Am senzația că trăiesc într-un blestem al profei de sport din școala generală. E drept că și eu eram o pacoste. Genul ăla de copil grăsun pe care nu-l vrei la oră, care se tot împiedică, dărâmă, nu poate, are platfus și învață bine. Parcă mi-ar fi spus atunci, în zilele cu probe de rezistență "las' că vezi tu pe dracu când o să crești mare!".

S-a împlinit, doamnă! Cât e ziua de lungă, alerg în șapte părți deodată. Ba la supermarket cu copila să cumpărăm pahare, farfurioare și lumânare cu nouă ani, ba să-i iau pantofi (am reușit să-i cumpăr o super pereche de sandale de la Humanic, cu o sută de lei), ba la ANAF (am nimerit însă sediul greșit), ba la doctor. Și că tot veni vorba, se va lăsa cu anestezie generală și internare de o zi. Știți voi, povestea cu frenectomia. Bașca niște traduceri cu care m-am procopsit și care îmi sfredelesc creierul, răsucindu-l pe toate părțile, plus că urmează un nou număr din revistă și pune-te, Ioană, și caută subiecte. Și joi i-am promis că-i fac tortul. Și sper să apuc să-l montez înainte să o duc la engleză și să plec la muncă. Și marți e ședința cu părinții. Și vorbim de evaluare și parcă iar văd că mă trezesc...ba nu, cred că de data asta o să tac și o să joc X și 0 de una singură, pe foaia cu notițe. Eu mă agit mai tare cu excursia copiilor de săptămâna viitoare. O mai avea oare vreun trening care să nu o strângă? Punem pe listă și mergem să cumpărăm. De la Decathlon. Poate îi luăm și skateboard cu ocazia asta.

Mda, ce ziceam? Ziceam că alerg de nebună. De fapt, voiam să vă zic că nu mai apuc să citesc o carte (de fapt, citesc una a lui Makine, dar nu m-a prins foarte tare). Aș avea chef de ceva...ceva cam ca Mătușa Julia și condeierul, ceva care să te facă să pleci cu gândul.

Și voi, voi ce mai faceți? Tot așa, pe fugă? Vedeți că au apărut cireșele în piață. Și căpșunile alea mici și parfumate. Luați de cumpărați, că se trec repede. Și e păcat.

9 comentarii:

Ghindaa spunea...

Draga mea, ritmul tau il am si eu, basca treburile celor din familie care uneori vin tot pe capul meu. Se pare ca varsta intre 25-45 de ani este cea mai solicitanta...Te roooog, ce inseamna Humanic?Marca, firma? Si eu trebuie sa iau sandale pt. fiica-mea.Poate te ajutam noi cu idei pt. revista.Dar care revista? Sunt putin straina de subiect, dat fiind ca sunt noua pe blogul tau.

roșu vertical spunea...

Am urit proba de rezistenta din tot sufletul. Parca toata scoala / tot liceul se uita atunci pe geam cum imi dau eu sufletul si numaram turele ramase cu disperare. Acum ca ma gindesc retrospectiv, ce profi timpiti am avut, tot anul faceam un pic de incalzire si le urma jucam baschet, handbal etc. de unde saracie sa putem noi la rezistenta cind noi ne "antrenam" direct la proba, cind ne dadea nota?

Ah ce frustrari ai trezit in mine de dimineata! :))

Ioana spunea...

Ghindaa, Humanic e un magazin de incaltaminte de prin mall-uri. Au pantofi draguti pentru copii si eu am prins o pereche de sandale la pretul de anul trecut. Aveau multe modele si par mai solide decat cele de la Deichman.
Revista este o publicatie in franceza. Se numeste Regard si subiectele au multe constrangeri. Ma descurc eu, dar nu am timp sa gandesc in perioada asta.
In plus, sunt necajita ca cei de la scoala vor sa puna serbarea de sfarsit de an exact in ziua cu operatia Anei si nu reusesc sa o mut. O sa fie foarte trista, pentru ca toti copii vor fi la distractie si ea in spital.

Ioana spunea...

Stiu, sportul pentru mine a fost un supliciu! Am fost extatica in momentul in care mi-a venit ciclul si aveam, in sfarsit, un motiv sa lipsesc de la orele alea:)

Ghindaa spunea...

@Ioana
1.Poate vorbesti cu invatatoarea sa vina la spital sa ii dea personal diploma. Ma rog, e o idee tampita dar asta asa, de incurajare a copilului dupa sau inaintea operatiei. Nu stiu ce sa zic.Spune-i Anei ca vor mai fi inca 10 serbari de acum incolo si sa nu ia scoala prea in serios. Sau macar sa sune Doamna atunci de la serbare...sa ii dea un telefon de apreciere. Pentru copil conteaza enorm.
2.Aici nu am decat Deichman iar in primavara aceasta a reusit fiica-mea sa rupa o pereche de adidasi mov luati de la ei, in toamna trecuta.Da rupti, gauriti de intra apa. Asa ca am revenit temporar la chinezarii.Costa mai putin si tin la fel.
3. Am descoperit si eu revista acum, on line. Uite ca nu stiam de ea. Mersi.

Ioana spunea...

Ghindaa, mda, nu stiu ce sa zic. Nu de diploma ii ardea ei, ci de petrecerea cu copiii.

Ghindaa spunea...

@Atunci adu cativa copii la ea.

Ioana spunea...

Ghindaa, sigur, solutii de inlocuire am gasit. Sincer, ma asteptam macar sa se incerce o schimbare. Macar sa-mi dea cineva senzatia ca s-au agitat, au incercat si asta e, nu s-a putut. Oricum, o sa aiba petrecere de ziua ei, de fapt, doua petreceri si sper sa fie in regula. Trist este ca se va tot repeta in clasa pentru serbare si ea va sta si va asculta ca proasta.

Ghindaa spunea...

Ei, atunci nu mai stiu...Nici invatatoarea noastra nu se da de ceasul mortii.E doar politicoasa.Mda, nu prea am solutii in situatia data.Ca sa nu mai ai acest gust amar... eu m-am rugat de invatatoare sa faca macar serbarea Abecedarului, anul trecut si a refuzat vehement in mai multe randuri. Riscam sa pic in ridicol de cat ma rugasem de ea..Fiica-mea nu a avut serbare niciodata de cand e la scoala. Doar la Gradi.Chiar m-am resemnat. In schimb lucreaza constant si bine cu ei, ceea ce compenseaza.

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes