marți, 6 mai 2014

Parlez-vous, parlez-vous, ieși afară tu!

- Mama, cred că e cazul să ne apucăm de franceză. Nu mai ține figura!

Hopaaa, măi să fie, oare e chiar ea cea care a glăsuit? Oare îmi aud bine urechile? Ce o fi pățit copilul meu, ăla care își băga mâinile în urechi când era de-o șchioapă și țipa cât îl ținea gura " nu limba ta, mama, nu limba ta". Mă abțin de la orice comentariu și, încercând să-mi ascund emoția, întreb într-o doară:
- Dar ce-ți veni așa, dintr-o dată?
- Păăăăi, avem noi la școală, în cartea de lectură, niște texte. Și unele sunt scrise de autori francezi. Șiiii, cu o mamă ca tine, mă fac de râs dacă nu știu cum se pronunță numele ălora corect, înțelegi?

Hm, deci asta era problema. O râde lumea că știe că mă-sa e cu franceza și ea habar nu are. Bun așa, e și asta o motivație. Acum, ce nu știe Ana este că, fără să vrea, ea mai spune două, trei chestii în franceză pentru că eu am ajuns să le folosesc în mod curent și le-a învățat și ea, ca atare. Ce nu mai știe ea este că, tot plimbându-ne prin lume, a ajuns să prindă curaj și să imite. Îmi aduc aminte că în tinerețea mea nebună am petrecut o perioadă printre niște rockeri din Franța. Știți voi, genul ăla cu plete, bocanci, beri, țigări și gură spurcată. Așa că eu ascultam cu atenție tot ce spuneau, întrebam tacticos tot ce nu știam ce înseamnă și a doua zi repetam conștiincios toate porcăriile auzite în ajun ca să văd dacă reușesc să le folosesc corect în propoziții. Am reușit, dovadă că odată, pe la o gară din Paris, m-am certat ca la ușa cortului cu o matahală care voia neapărat să-i dau o țigară.

Revenind la Ana, tot mergând noi ba la Paris, ba la Viena, ba prin Thassos, ba acum la Roma, a început să prindă curaj și să folosească puținele cuvinte pe care le știe în alte limbi. Și pentru că la nouă ani ai creierul odihnit și memoria încă intactă și nedistrusă de lecții învățate pe dinafară, am observat că prinde repede ce aude. Cu engleza declicul s-a produs astă vară când, după patru ani de mers la British și-a dat, în sfârșit, drumul la vorbă. Sigur: cu greșeli, cu ăăăh-uri, cu pauze, dar încearcă să vorbească singură, fără ajutor. A încercat vreo lună de zile să învețe italiană cu un curs, pe net. E drept că s-a plictisit la un moment dat, dar tot a rămas cu ceva, dovadă că îmi mai spunea chestii înțelese pe stradă.

Să vedem acum ce facem cu franceza. Principala mea problemă este timpul și mai ales consecvența. Ideal ar fi totuși să o dau la niște cursuri la Institutul francez, dar chiar nu mai știu când și nici nu sunt ieftine. Am văzut că-i place Stromae, știți voi, lunganul ăla din Belgia care cântă "Alors on danse". Oare, dacă o învăț versurile, o ajută? Mare dilemă. Am făcut cursuri cu copii, dar cu niciunul care să-mi spună "hai, odată, mama, că m-am plictisit". Idei, soluții?

9 comentarii:

roșu vertical spunea...

Oare filmulete sau desene pt virsta ei nu sint? Sa va uitati impreuna si pe urma sa dezvolti tu, gen: cum il chema pe baiatul cu ochi albastri? Unde mergeau copiii? Etc.

Muzica mi se pare o idee f buna, oare Alizee se preteaza pt 9-10 ani? Sau avea Mylene Farmer o piesa cu videoclip simpa,tic, C'est un belle journee, si Marc Lavoine, tot cu video dragut, Dis moi que l'amour. Precum vezi eu sint in urma cam cu 15 ani cu muzica din Franta, ar trebui sa recuperez un pic.

Dar ce fain ca initiativa a plecat de la ea. Bonne chance! Sa ne tii la curent, sint curioasa.

Ioana spunea...

Am un program pe calculator cu lectii de franceza pentru straini, sunt misto facute, nu chiar pentru copii, dar vorbite de francezi. Sinon, incerc si cu muzica. Va tin la curent:)

Zu spunea...

Poate cu Max et Mathilde (http://www.maxetmathilde.com/)- n-am incercat dar am auzit de bine si parca stiam ca se gasesc si in Romania (sper ca nu spun o prostie).

Ioana spunea...

Notat. Merci.

g.cojocaru spunea...

daca fata vrea, e pacat sa nu faci cu ea! ... j'aime la langue francaise, mais je manque l'exercise... pour ca, je prefer parlais en anglaise ..daca intelegi ce vreau sa zic.... Iubesc muzicalitatea limbii franceze cu toata gramatica ei grea, dar parlesc mai bine engleza pentru ca am avut ocazia sa o exersez in nenumarate ocazii. :( La meditatii la franceza am mers doar 2 ani. cu drag. La engleza ma duceam fortata de ai mei... Si voi avea mereu regretul ca nu am exersat suficient franceza....

g.cojocaru spunea...

.. si in plus, engleza e o limba.. banala in zilele noastre. :P

Ioana spunea...

Gena, pai Ana cand era mai mica ar fi vrut sa invete chineza. Intre timp, i-a trecut, dar eu tare as fi vrut sa o dau sa invete o asa limba de viitor.

Anonim spunea...

In scolile primarie din UK a inceput sa se invete Chineza.

Anonim spunea...

Daca n-am fi asa departe, mi-ar place ca fii'mea, 9 ani, s-o invete franceza pe Ana si fiica ta s-o invete româna pe Julia. Cred ca ar progresa repede amindoua.

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes