Te rog, nu te mai uita aşa la mine! Pur şi simplu, privirea ta, zâmbetul acela discret din colţul gurii, felul în care te muţi de pe un picior pe altul, totul, dar absolut totul, mă scoate din minţi. Şi da, este vina ta. Şi doar a ta! Nu-mi spune că şi eu ar fi trebuit să spun sau să fac ceva! De data asta, doar tu puteai să faci să fie bine! Înţelegi? Mă înţelegi? Măcar îţi pasă cât de cât de ce spun eu? Măcar auzi ce-ţi spun?
Ştii momentele alea în care simţi furia cum îţi urcă prin tine, căţărându-se pe dinăuntrul tău, agăţându-se parcă de maţe, sprijinindu-se de ficat, ridicându-se pe stomac şi târându-se pe esofag, în sus, spre gură şi de acolo, intrând prin fosele nazale, spre sinusuri şi creier ca să ţi-l umple cu totul? Habar nu ai despre ce vorbesc, aşa-i? Tu, cu privirea ta şi zâmbetul tău discret şi uşor tâmp. Iartă-mă, nu aş fi vrut să te jignesc, de fapt, poate că tu eşti o fiinţă inteligentă, poate că în sinea ta eşti un om bun care a făcut o greşeală. Dar mi-ai greşit mie. Şi acum, cât mi-aş dori, eu nu pot să te iert. De fapt, aş putea. Dar numai după ce te-aş bate.
Serios, crezi că mă poţi lăsa să-ţi trag o scatoalcă peste faţă, peste zâmbetul tău discret? Mi-ai permite să te iau de păr şi să te dau cu capul de biroul din faţa ta? O dată, promit, o singură dată! Te rog, lasă-mă să mă răzbun. Lasă-mă să-ţi fac rău. Doar un pic, doar azi, doar cât să simţi şi tu ce simt eu. Ce ai? Te-am speriat? Par cam nebună, aşa-i?! Parcă ţi-a pierit şi din zâmbetul ăla al tău cu care mă scoţi din minţi, parcă începe să-ţi cam fie frică, parcă vezi că nu prea îmi arde de glumă.
Hai, calmează-te, stai cuminte! Nu pot să-ţi fac nimic. Nimic care să compenseze faptul că tu, asistenta medicală, ai uitat să treci o analiză medicală pe buletinul copilului meu. Pur şi simplu, ai uitat să o trimiţi laboratorului. Şi era pentru anestezia de peste câteva zile. Şi acum tu, asistenta medicală cu zâmbet tâmp, trebuie să-l mai înţepi o dată. Sigur, pentru tine nu e nicio problemă. Mi-ai şi spus asta. Copilul meu a plâns. Copilul meu s-a speriat. S-a ales cu frica. Tu te-ai ales cu o sancţiune! Şi eu cu o furie. Vrei să o vezi? Băăă, vrei să o vezi? Stai cuminte! Oricum, nu ajută. Proasta dreacului!
miercuri, 11 iunie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
Ahhhhhhhhhhhhh!!!!!!!!!!!!!!!! Rupe-i capuuuuuuuuu!
Da, macar o data s-o dai cu capul de biroul ala din fata ei!!
Offf....Sorry...:(
OOO ce bine zici! As putea printa acest articol si sa il lipesc cu mandrie si la Sptalul de Copii de aici din Iasi!! Atat de multa nepasare si durere-n .... de nici nu iti poti imagina. Si eu sustin cu tarie pocnirea asistentelor care dorm pe ele iar daca in viitorul apropiat am ghinionul sa mai calc prin spital, cu siguranta ma vedeti la stiri la ora 5 :)). Pupici si sanatate pt cea mica :*
Eu zic sa punem de un club!
Acu' nu ca vreau sa fiu agitator da' tu n-ai gresit niciodata in meseria ta? Poate incercam sa mai si iertam pe ici pe colo...
Sigur. Dar astazi, iarta tu. Eu n-am chef.
ha, ha, ha...
şi eu care, când te-am văzut prima dată, mă gândeam "muică, ce fină e tipa asta", şi când colo...
Dar ştii ce mă nedumereşte pe mine ? de ce sunteţi, mai toate de pe-aici, atât de nervoase ? mai ales că eşti/sunteţi trecute prin multe .
sau vă exteriorizaţi pe blog şi în viaţa de zi cu zi sunteţi mieluşele ?
şi pe mine m-a întrebat un doctor de la Sanador când fi-mea avea 6 luni, şi era ora 2 noaptea, şi micuţa vomita pentru a şasea oară în 2 ore dacă eu vreau s-o interneze ? " eu nu ştiu, i-am spus.Dvs ce ziceţi ? şi el a tăcut. N-am internat-o şi a doua zi nu mai avea nimic, era toată un zâmbet.Doctorul încercase să mă momească să dau 6 milioane pe noaptea de internare degeaba, dar nu a avut inimă să mă fure direct.
Reacţia mea a fost de recunoştinţă pt. doctor şi nu de furie. Iar în cazul tău, eu aş fi zis "mersi" că asistenta a recunoscut că a uitat să facă analiza respectivă şi nu a pus-o aleatoriu, nu a bifat-o aiurea.
Aşa se pune problema in our country, zic eu .
Hmm, să fii recunoscător unui prestator de servicii că nu te minte și/sau nu te fură chiar pe față atunci când nu își face treaba. Știu și eu, o fi reacția firească, n-o fi?
Scuza-ma, dar tu ce motiv ai fi avut sa te superi pe doctor? Am senzatia ca vorbim de doua lucruri diferite. Daca vrei o paralela, atunci imagineaza-ti ca acel doctor te-ar fi internat, apoi te-ar fi externat si apoi te-ar fi chemat inapoi ca a uitat sa-i faca o parte din tratament.
In rest, chestia cu felul in care sunt eu pe blog sau in viata reala nu are nicio importanta.
Trimiteți un comentariu