Acum, să nu credeţi că fie-mea e atât de grozavă încât poţi să o virezi ba în limba lui Shakespeare, ba în aia a lui Molière şi ea să facă faţă cu brio.
Cu engleza, lucrurile s-au petrecut exact în ritmul ei. Am dat-o la British în grupa pregătitoare, am lăsat-o să se acomodeze şi să facă ce-o putea ea acolo şi am început să o băgăm din ce în ce mai des în maşină sau în avion şi să plecăm în trei, prin lume. Ba la Paris, ba la Viena, ba în Grecia, ba la Roma sau la Veneţia, până când ne-am încumetat anul trecut şi am călcat pedala, ca să mă exprim în trendul actualei generaţii, până în Olanda şi-n Belgia.Şi de fiecare dată, am lăsat-o să se descurce singură la restaurant, toalete sau hoteluri. Şi uite aşa a descoperit la ce sunt bune limbile străine, başca faptul că se simţea foarte mândră să meargă singură să întrebe diverse sau să-şi comande ce voia ea de mâncare. În plus, în ultimul an, a început să se dea pe youtube singură, a devenit fan Queen, Ac/Dc şi Rammstein (pe care îi ascultă cu traducerea versurilor în engleză), aşa că, baia de engleză e asigurată. În concluzie: după patru ani de British, de două ori pe săptămână şi multe ocazii de-a-şi exersa limba străină, poate fără probleme să ducă o conversaţie.
Problema este că undeva, în sufletul meu de mamă francofonă, am tot sperat să vină şi momentul în care să se ceară singură la franceză. Şi s-a întâmplat astă toamnă, după Belgia. Aşa că am inscris-o şi la Institutul francez. Acum, dacă tot vorbim despre asta, să vă spun că aici cursurile pentru începători se fac o dată pe săptămână, profesorii sunt majoritatea români (la British sunt nativi) şi costă 800 pe an. După experienţa cu engleza, am decis ca şi la franceză să nu mă bag deloc peste ea, să nu o pun să facă în plus, să nu o controlez şi să nu o ajut decât dacă cere. Ce am început însă să fac este să-i vorbesc în franceză şi să o las să-mi răspundă în ce limbă vrea ea, fără să o forţez. Metoda asta am învăţat-o de la o profesoară cu care am făcut un an de germană, la Ambasada. Aveam 30 de ani, nu ştiam niciun cuvânt în limba aia şi după un an am reuşit să conversez cinci minute în germană cu ataşatul cultural. Aşa că ştiam că funcţionează. Bine, cea mai bună metodă este, dacă mă întrebaţi pe mine, să faci copchilul pachet şi să-l trimiţi o lună într-o familie de nativi sau o tabără în străinătate. Dar, până atunci, ne prostim şi noi prin casă.
Şi uite aşa, sâmbătă, în autobuzul care ne ducea către Unirii, ne-am apucat noi să ne jucăm de-a frumoasele străine. Eu o dădeam pe franceză, ea răspundea în engleză. Ce m-a distrat este că după şase luni de mers la Institutul francez, a început să mă înţeleagă şi nu se plictiseşte. Doar că nu are cuvintele la ea, cum se spune, şi asta încerc eu să fac. Tot vorbind cu ea o fac să înveţe vocabular fără să-şi dea seama. Nu vreţi să ştiţi ce fericită a fost când o doamnă de lângă noi care voia să coboare ne-a spus în engleză sorry, could I? Mama, mama, asta chiar a crezut că nu suntem de aici!
Şi tot mergând noi pe stradă şi hlizindu-ne de mama focului, ajungem în faţa magazinului Unirea. Şi numai ce ratez o denivelare din caldarâm şi mă întind pe burtă, cât eram de lungă, cu pardesiul meu alb făcut preş sub mine, cu un bodyguard în stânga, cu o mină ingrijorată şi copilul în dreapta care ţipa de spaimă. Iar eu, prăvălită şi julită, îngăimam cu jumătate de glas tout va bien, tout va bien, nu care cumva să stric jocul care tind să cred că mai mult îmi plăcea mie decât ei.
9 comentarii:
Mulţi înainte fetiţei dumneavoastra ! E bine să înveşe limbi străine !
Asa zic si eu. Urmeaza germana, araba si chineza. Glumesc:))) Dar cu cat mai multe, cu atat mai bine.
Să ştii că şi noi ne prostim prin casă vorbind limbi străine amestecate englezo-germano-franceză. Şi am observat că pe măsură ce ne prostim, le creşte apetitul de a învăţa cuvinte noi. Cred că funcţionează metoda asta.
Si germana? Sunt invidioasa!
In scoala fiica-mii, exista titulari doar pe lb. engleza si lb.franceza, nu vor sub nici-o forma sa aduca macar pe cateva ore, un profesor de germana cum am cerut noi in scris. Mai multe clase, adica parintii au facut cereri scrise catre conducere dar nada, germana este exclusa. Argumentul il inteleg pana la un punct.Dincolo de care constat ca exista inflexibilitate. Nu avem in provincie institute de prestigiu, care sa merite banii, cel mult il poti pregati in particular. Eu am optat sa lucrez cum pot eu acasa, si ca si tine ne mai conversam in lb. engleza, dar nu in trafic. Deschiderea ei este maxima, insa nu am pregatit-o pt. ca 1 - dau destui bani la ore de chitara si desen (la care tin mult)2. nu ar fi avut timp liber deloc, sa se mai joace cu alti copii, in cursul saptamanii iar eu la timpul liber, de joaca si prosteala iarasi tn mult. In schimb,m-am decis, ca fie din vara aceasta, fie din toamna care vine, sa incepem ore de lb. germana in particular,la o doamna care este nativa, plus ca e un pedagog exceptional. Lb. franceza va studia oricum la scoala, cred ca in clasa a V-a, iar acolo tot eu o voi ajuta dat fiind ca am studiat lb. franceza in facultate (insa mama ei de franceza, ca am uitat-o in mare parte- ma refer la constructii gramaticale)dar am sa invat odata cu ea si cred ca imi voi reaminti toata gramatica.Germana am studiat un an la Iasi, la Insitutul Goethe(imi dadeam toata bursa acolo) ca asa m-am gandit eu, numai ca nu s-a prins de mine si basta. Orice as face, mi se pare o limba greu de deprins, fara mediu favorizant(expunere permanenta) si de aceea optez pt. ea inainte de franceza, in cazul copilului meu.In privinta lb. engleze tot ce am putut sa fac a fost sa o trimit in tabere de profil(sa zic asa), cu voluntari britanici, dar nu fac multa engleza nici pe acolo dar macar e obligata sa se adreseze doar in limba respectiva pt. ca aceia nu inteleg limba romana sau mai deloc. Cand va fi adolescenta poate ma incumet sa o trimit in tabere scumpe, de cate o luna in UK.Acolo va fi un castig substantial pt. pregatirea ei.
Si un ultim lucru: anul acesta, fiica-mea are un profesor tanar, de limba engleza(in jur de 30 de an),foarte bun, pregatit la Cluj, munceste enorm cu copiii, am vazut reale progrese la fiica-mea, fac deja mici traduceri de 8-10 propozitii,converseaza mult in clasa, lucreaza suplimentar pe caiete speciale, sunt extrem de multumita de dansul. Necazul este insa ca e doar suplinitor, probabil ca il vom cere (inaintam cereri scrise)in continuare dar nu am idee daca ISJ -ul va tine cont de noi (desi conducerea scolii ne-ar sustine)si uite asa am putea pierde un profesor tanar, bine pregatit, dedicat si cu chef de munca.Scuze, am scris cam mult.
Vezi daca nu cumva proful tanar ar face si acasa, just in case. Taberele in UK sunt oribil de scumpe, eu ma gandeam la vreun schimbprin intermediul scolii, mai incolo. Stiu ca eu asa am fost in Franta de vreo cateva ori si apoi au venit si copiii la care am stat acolo la mine acasa. A fost haios si am invatat toate prostiile:))
Oh, da, face si acasa. Are colegi care deja se pregatesc la dansul. Insa m-am gandit ca e prematur sa o pregatesc la engleza, dat fiind ca inca nu au invatat structurile gramaticale in limba romana daramite in alta limba.Abia au ajuns la numerale si pronume de politete,la romana iar la engleza se lupta cu can/can't si present simple, present continuous or has/had, plus conversatie. Cred ca pe la clasa a V-a am sa plusez la lb. engleza.
In schimb, taberele in UK costa niste mii de eur...da sunt grozav de scumpe, insa dureaza 2-3 saptamani. Iar schimburile de elevi si bune practici se fac cam in toate scolile care au proiecte Comenius sau mai nou Erasmus+, dar dureaza cam o saptamana, atat. Buna si asa.Si eu m-am gandit la asta.
Pe vremea mea durau doua saptamani acolo si apoi, inca doua, imi venea corespondentul strain acasa la mine.
Apoi pe acelea nu le cunosc. Doar am facut umanul, insa in clasa noastra, nici vorba de asa ceva. Sau cel putin la vremea aceea, nu se practica in liceul nostru. Abia dupa 1995 (cand deja terminasem), au adus un prof britanic, vreun an de zile care tinea ore de lb. engleza, la clasele de filologie.Mda, ramane de vazut.
Trimiteți un comentariu