Ieri, într-un supermarket din capitală. Aglomeraţie mare şi îmbulzeală în jurul a vreo zece coşuri cu produse de Halloween. Nu vă grăbiţi să ziceţi aha, ştiu unde este, că nu despre asta vreau să vă povestesc. Ci despre ei. Cei doi din faţa mea, de la coadă. Să fi avut spre şaizeci de ani fiecare. Ea, în taiorul de duminică, prost croit, cu guler uşor ros şi lucios de atâta purtare, cu pantofi negri cu toc cuminte şi cercei de aur din cei care trag de lobul urechii în jos. El, în blugi suflecaţi la poale, cu uşoare urme de noroi pe manşete (ce să-i faci, ploua afară!), cu un pulover gri, deformat peste un pântec rotund precum o minge de fotbal. Stau unul lângă altul, atât de aproape încât nu-ţi dai seama dacă se sprijină sau se iubesc. Le surprind privirea uşor nedumerită atunci când observă în coşul meu o pereche de ciorapi cu oase. Dar tac în continuare şi rămân la fel de apropiaţi, umăr la umăr, de parcă s-ar teme să nu care cumva să ajungă vreunul în faţa celuilalt. La un moment dat, vocea casierei sparge liniştea de la coadă:
- Să ştiţi că la casa asta nu ne merge POS-ul!
A fost suficient pentru ca el să se dezlipească de consoartă şi cu o privire de animal hăituit, să vocifereze:
- Ce-aţi spus? Ce nu merge, dom'ne, ia spuneţi ce nu vă mai merge acum?
Crezându-l surd, casiera se apleacă în direcţia lui şi de data asta spune apăsat şi rar:
- POS-uuuul! Nu merge. Adică nu puteţi să plătiţi cu cardul. Aţi înţeles?
Cu o mână în şold, domnul se întoarce întâi către soţie, apoi către restul cozii şi dând din mâna rămasă liberă, strigă cu furia celui care a fost jignit şi umilit în public.
- Ce card duduie, ce card? Păi ce mă interesează pe mine cardul? Eu plătesc cu bani, da?! Auzi la ea, card! Ce, noi suntem oameni de card?! Adică nu avem bani? Asta-i bună! I-auzi, dom'ne, că parcă îmi pasă mie de cardul ei. Nu mai pot eu de POS-ul ăsta sau cum s-o chema!
Altfel, toate bune în România. Ne pregătim de Halloween şi este plin de costume, pălării de vrăjitoare şi ciorapi cu model. Şi dacă nu v-aţi prins, suntem în 2015. Ştiu, suntem de groază!
vineri, 23 octombrie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Și bunică-mea (81 în 2 săptămâni, să-mi fie sănătoasă :) ) are card și știe la ce folosește. Că nu știe cum și o ajută fetele de la bancă în fiecare lună să scoată pensia e altă poveste. :)
Dar știe că se poate folosi să plătești chestii la magazile unde au mașinarii speciale. :)
ady
Eh, astia erau de moda veche:)))
Trimiteți un comentariu