Sunt zile, ba nu, dimineți, când pur și simplu ai vrea să dai delete la ceasul care sună, plapuma care se dă la o parte, fereastra care se deschide, apa care curge, laptele care se încălzește, sandviciul din farfurie sau visul care dispare.

Și măcar dacă ar fi așa cum spun eu aici. Măcar dacă s-ar face toate singure, din "vrutul" lor. Dar nu...tot tu trebuie să duci mâna spre ceas și să-ți reprimi pe ultima sută de metri gestul -perfect natural de altfel- de-ai rade una peste sonerie. Tot tu trebuie să-ți iei inima-n dinți și să alegi de bunăvoie și nesilită de nimeni să scoți mai întâi un picior, apoi pe celălalt, ca în final să strângi din dinți și să arunci pătura de pe tine așa cum în iulie numeri în gând până la trei (mă rog, uneori și mai mult) înainte să te scufunzi cu totul în apa mării, încă neîncălzită cum trebuie de soarele verii. Tot tu ești, teoretic, cea care, cu ochii cârpiți de somn, bâjbâie după întrerupătorul din bucătărie, căutând ibricul și laptele din frigider. Si apoi, deși tot ce-ți dorești este o cafea (profit de ocazie ca să le rog pe mamele de băieți să-i învețe că, uneori, o cafea pregătită dimineața, cât ea încă se dezmeticește, va face cât o mie de buchete de flori și strângeri în brațe), ei bine, nu, tu trebuie să lași cafea ta, ca să te ocupi de pachețelul pentru școală. Și apoi când laptele este în cană, sandviciul pe masă, pachețelul în ghiozdan, ei bine, abia apoi urmează cu adevărat proba de foc. Trezirea! Indiferent de vârstă, e la fel de dificil. Fie că se lasă cu scâncete, cu mânuțe ridicate spre tine, cu buze care caută, cu perne puse peste urechi, cu dat din picioare, cu mormăieli sau proteste, cu oh nu-uri și cu de ce-uri- un lucru este sigur: văzându-l acolo mic și cald, ghemuit în plapumă, respirând liniște și pace, cum să nu vrei să te bagi în pat, lângă el, să-l strângi în brațe, să-l ții bine ca pe un ursuleț de pluș și să te bucuri că e al tău!

Și, dacă nu v-ați dat seama până acum, această postare nu este ca să-mi exprim iubirea, ci ca să mă plâng. Urăsc să mă trezesc la 6h30. Dacă simțiți ca mine, vă aștept pentru o îmbrățișare de grup. Avem și un cântecel. Iată-l:

Cine vrea să audă un cântec vesel, sursa aici